din critică @ EgoPHobia #19

Written by


Avalanşa sufletului uman

de Diana Todea

Un roman despre America în zorii secolului XX, o frescă a coborârii şi ridicării sociale, o perioadă a oamenilor plini de ambiţie şi nebunie, de atentate anarhiste şi magie. În romanul “Ragtime” toate evenimentele trimit la modul în care personajele reuşesc să iasă din situaţii imorale şi decadente. Fie că ele vor reuşi să iasă din situaţiile limită sau stânjenitoare depinde de substratul lor moral şi de ambiţia de care dispun.
Societatea din “Ragtime “ este arena în care personajele se luptă pentru situaţia lor materială mai presus de orice. Personajele fac parte dintr-o societate capitalistă, a oamenilor de afaceri şi a bufonilor. Tot amalgamul de evenimente descrie de fapt un mecanism hazardos, inteligibil pentru cei care se bazează pe legi morale şi principii sociale. Avem în faţă nişte păpuşi manipulate de sfori invizibile, care în realitate sunt dorinţele refulate şi ambiţiile personale, mai puternice decât propriul lor ego. Astfel, viaţa lor seamănă cu maxima schopenhaueriană-“voinţa de a trăi”.
Lupta drepturilor în America de Nord ia forma unui cântec ragtime. Ca într-un roman realist, Doctorow imită paradigma dostoievskiană, unde suferinţele se transformă într-un bine necesar. Fără returul la suferinţă, binele ar fi un concept gol. Sensul existenţei americane imită paradigma creştină, deoarece conceptele se învârt pe aceeaşi linie a gândirii sociale. Rasele se urăsc din motive pecuniare, ragtime fiind un strigăt de disperare adresat societăţii civile. În momentul în care America devine o ţară civilizată, în sensul în care îl cunoaştem acum, postmodern, rasele reuşesc să ajungă la un consens-toleranţa este un obstacol social, care trebuia dărâmat la începutul secolului XX.
Scriitorul E.L. Doctorow, originar dintr-o familie ruso-evreiească, reuşeşte să îmbine perfect critica socială cu realismul istoric. Pe de o parte, ceea ce prezintă în prim plan sunt imagini reale, istorice din perioada ragtime, moment în care clasa americanilor de culoare se loveşte de gândirea rasistă a capitaliştilor. Societatea americană cunoaşte transformări radicale, de la mişcările anarhiste presupuse a răsturna conduceri oligarhice, la crimele unor magnaţi nebuni, otrăviţi de imaginea unei Americi libertine şi permisive. Cei care sunt prinşi în mijlocul iluziei, vor ajunge să se discrediteze singuri, prin fapte dezgustătoare şi inumane, efectul propagandei americane. Ce se ascunde în spatele faptelor oribile este dovada certă a unor caractere infecte, inferioare celor care se ascund în mizerie. Revelarea sufletelor bune, paradigmă dostoievskiană, se dezvăluie treptat, la sfârşitul romanului prin victoria celor umiliţi, în acest caz, Fetiţa şi Tateh, sufletele bune salvate din mizerie de propria lor ambiţie de a reuşi în societate.
Pornind de la paradigma dostoievskiană, întregul roman este un ochean prin perspectiva ragtime: o suită de fapte consumate, fără prea mare importanţă pentru nimeni decât pentru cei care le produc. Cei care au trăit în iluzie şi în deşertăciune se vor căi până la urmă, amintind de personajele biblice. Cei care scapă şi se ridică sunt cei curaţi la inimă, în ciuda provenienţei lor decăzute. Stilul lui Doctorow este narativ, ce emană printr-o suită de verbe şi imagini vizuale pline de conotaţii sexuale, gândirea unui om impregnat de mirosul suburbiei americane. Recurgând la snapshoturi, Doctorow declanşează clickul psihologiei personajelor, surprinse în nebunia lor temporară.
De la Fetiţa şi Tateh, fiică şi tată de origine evreiască, care reuşesc să iasă din starea cruntă de sărăcie şi să trăiască o viaţă lipsită de griji, la moartea servitoarei de culoare Sarah care se sacrifică într-un act disperat de a-şi salva iubitul, Coalhouse, un negru pornit să-şi facă dreptate într-o societate condusă de mentalitatea albilor, la misterioasa revelaţie a lui Houdini, suspendat între realitate şi aneantizare, la moartea Tatei, aflat pe un vas de imigranţi plin de o încărcătură de explozibil destinat armatei britanice, la decăderea frumoasei şi lascivei Evelyn Nesbit, fosta soţie a miliardarului Harry K. Thaw, acum nebun declarat şi ucigaşul amantului soţiei sale. Urcuşul şi decăderea eroilor cărţii imaginativului Doctorow formează un tablou elocvent pentru societatea americană a începutului secolului XX, pregătită pentru marile lovituri capitaliste. Cine urcă şi cine coboară nu va ştii nimeni niciodată pentru că regulile succesului sunt nescrise. Efectele însă pot fi devastatoare şi mortale. Cine iubeşte banul mai mult decât propria salvare, va ajunge un paria, un nebun sau va muri secerat de propria dorinţă a-i omorî pe ceilalţi. Oamenii cu adevărat buni la suflet se vor ridica greu din sărăcie şi din nesorţile destinului şi îşi vor construi încet ce merită de fapt: propriul lor paradis, plin de iubire şi pace.
În urma nebuniilor va rămâne cântecul ragtime, care descrie o sumă de fapte neînsemnate şi banale din cotidian. Morala stă în spatele fiecărei acţiuni, aidoma unei etici nevăzute, dictate din umbră. Misterul reuşitei va sta întotdeauna în inima fiecăruia… cel care va preţui omul va fi ocolit de năpaste, creionează Doctorow într-un roman realist şi construit după ordinea avalanşei sufletului uman.

E.L. DOCTOROW-„RAGTIME”, Editura Leda, Bucureşti, 2007

Posted on: August 30, 2008

Filed under: EgoPHobia

Comments

  • Costin

    01/09/2008 at 14:07


    recenzia merge, dar titlul este nereusit
    este banal, trimite la sentimentalisme ieftine

  • Diana Todea

    03/09/2008 at 06:08


    Nu prea vad ce e banal intr-un titlu de genul acesta. Daca faceam o recenzie la Sandra Brown, posibil. Dar totusi as zice ca trebuie putina cultura ca sa scrii un comentariu, nu mai zic de atentie.

Add a Comment

Name *

Mail *

Website