proză science fiction & fantasy în EgoPHobia #27

Posted by Revista EgoPHobia On March - 17 - 2010

secţiunea “proză” din EgoPHobia #27 va fi dedicată în exclusivitate textelor încadrabile în genurile science fiction, anticipaţie şi fantasy. dacă ai scris un astfel de text [nu avem în vedere o limitare a lungimii, totuşi nu vom publica romane], nu l-ai publicat încă [în reviste pe hârtie sau online sau cărţi] şi vrei să apară în EgoPhobia trimite-l prin e-mail [format: .rtf sau .doc; font: Arial – mărime 11; diacritice: neapărat; note de subsol: nu, explicaţiile indispensabile să fie trecute la final] la adresa redactia@egophobia.ro până la 7 mai 2010. textele vor fi selectate de către un juriu format din 3 persoane [cel puţin una din redacţia EgoPHobia şi cel puţin una din afara redacţiei] a cărui componenţă va fi anunţată ulterior. pentru ca un text să fie publicat în EgoPHobia #27 vor necesare măcar două voturi pozitive din cele trei.

4 Responses to “proză science fiction & fantasy în EgoPHobia #27”

  1. […] This post was mentioned on Twitter by Revista EgoPHobia, Revista EgoPHobia. Revista EgoPHobia said: EgoPHobia #277proză va cuprinde texte SF/anticipaţie/fantasy.trimite@ redactia@egophobia.ro pân'la 1mai. http://blog.egophobia.ro/?p=1097 […]

  2. De la Ceylonul vazut la Katyn -ul descoperit sau un punct de vedere autodidact

    [Din ciclul eS-eu-rile lui Sin ]

    “ISTORIA INCEPE cu relatarea faptelor”[i] .Faptele trecutului consemnate în texte codificate cu semne cuieniforme sau în hieroglifa[1] egipteană ori în” semnele sumeriane „transferate din locaţii murale pe papirusuri , jurnale ale vremii , cu o istorii imprevizibile care uneori bulversează pînă şi imaginaţia istoricului modern documente scrise preluate din antichitate ca Ramayana unde e descris Ceylonul văzut din aer (avioane , ioc !atunci ! metempshoză ?autoscopie ?clarviziune ?orice devine posibil.) cu alte tratate din aceiaşi perioadă ca Samaragana şi Sutradnara care şi ele conţin informaţii surprinzătoare ca descrierea diferitelor tipuri de avioane (avioane!?) avînd combustibil mercurul (mercurul [2] !?) , un alt tratat Vymana –Satra cuprinde trei mii de versete despre constituţia avioanelor continuînd cu un manual al tehnicilor de pilotaj , apoi tratatul Sulva-sutra destinat inginerilor constructori , redactat în mileniul I î.Hr , cu soluţii şi generalizări intersante din punct de vedere geometric este interesantă şi grafia numerelor cu poziţia cifrelor şi folosirea sistemului „0” extragerea rădăcinii pătrate şi cubice , în curgerea ei istoria indiană consemnează în secolul al VII-lea d.Hr. matematicieni celebrii ca Aryabhatta , în seria descoperirilor senzaţionale se înscrie şi găsirea manuscriselor de la Marea Moartă apoi textele scrise ale Sfîntului Pavel .În aceste condiţii , omul este forţat să mediteze vertical în transcendent , Noica îl defineşte „ dincolo de ce este aici şi dispare ” . Obsedantele deveniri circulare în care totul reîncepe fără progres , doar cu frisonul ciclurilor stupefiante pot fi lăsate doar ca somaţii de excepţie relativă trimise spre atenţionare istoricilor existenţialişti .La asemenea documente , profesorul de istorie , de meserie arhivar al trecutului nici măcar nu se oboseşte să redacteze o întămpinare , zîmbind complice , ci aruncă înscrisurile zîmbind neglijent în raftul pe a cărui etichetă scrie entertainment după care cu o mină gravă aduce la cunoştinţă publicului , fapte ale unui trecut de bun simţ : înainte ca regatele să se desprindă de Imperiul Roman – tonul face muzica ! …n`aşa ?Aşadar se va cerne în paralel o istorie cuminte liniară cu grămătici care contabilizează cu conştiinciozitate evenimente notabile scrijelind cu pana pergamentele folosite curent în Bizanţ , obicei perpetuat şi în regatele desprinse deja din Imperiul Roman . În zorii evului mediu , în vremea lui Carol cel Mare şi în timpurile lui Robert cel Pios , unic rege al Franţei , un soi de infocronomanii vor inunda bibliotecile mănăstireşti , numite de istorici annale , Aceste lucrări istorice vin în întîmpinarea Bisericii prin ajustarea şi amonizarea unor evenimentele eecumenice ca stabilirea date mobile a Paştelui sau adaptarea şi coordonarea unor date individuale cu cele stipulate în Cartea Cărţilor . Ca o şosea marcată de pietrele kilometrice , istoria şerpuieşte prin timp înreruptă de formula : Le roi est mort ! Vive le roi ! [ii] care evidenţia apariţia şi dispariţia regilor . Muza istoriei ignora cotidianul onorînd excepţionalul , în forme simple , atractive . Scrierea annalelor a stîrnit pasiuni estetice unor împătimiţi ai genului . Prelucrate artistic annalele au devenit literatură istorică cu tendinţă vectorială , adică cronici de autor : nişte istorii care în contrast cu antistoricitatea mitului urmăresc o desfăşurare cronologică şi epică a faptelor cosacrînd eroi în succesiunea şi înlănţuirea evenimentelor oferind , în concluzie , teme de meditaţie şi înscriind istoria ca specie literară . Structurile feudale din Primul Val de civilizaţie se vor consolida odată cu creştinismul ‚istoricii , prin inserţia sacrului în societatea laică , vor acorda evenimentelor notabile – „ sîmburele dulce al stiinţei istoricului”[iii] – un sens , sau cel puţin aşa se credea pînă la Hegel ! Istoricii acelor vremuri , şi cei care nu erau călugări , erau educaţi în mănăstiri , vîrful penei lor era înmuiat în călimara şi cerneala mănăstirească în timp ce sufletul cuceric cerea îngăduinţa Providenţei pentru orice acţiune individuală . Afirmaţia „ Căci crestinismul sacralizează istoria , el o transformă în teofanie.”[iv] este pe deplin justificată… Întrucît tiparul lipsea , la invenţia lui Gutemberg , nici măcar , nu se putea visa , copişti cu pana şi cu pergamentul lor , erau tiparniţa umblătoare a vremii „[…] în acest scop mă străduiesc să adun o bibliotecă […], am cheltuit mulţi bani ca să plătesc copişti şi cărţi […]În funcţie de ceea ce îmi vei spune , voi trimite pergamentul[v] şi banii necesari […]”(lui Rainard , călugăr , la Babbio)[vi] aceşti călugări copişti făceau ce fac astăzi copiatoarele Xerox[vii] .! Cît despre călugării Celui De-al Treilea Val , aceştia , folosesc tasta computerului personal în locul , penei de gîscă , hîrtia electronică [viii](dactiloscriptele şi dischetele), în locul pergamentului , astăzi calculatorul (ştiinţa!) îl slujeşte pe Dumnezeu aşa cum odată filozofia Greciei antice slujea cu umilinţă , în perioda scolastică , religia creştină . Astăzi oamenii cu ajutorul ştiinţei încearcă să-L imite , Imprimanta lui Dumnezeu[ix], ar puea fi un exemplu , tot mai mult se zvoneşte prin cercurile de iniţiaţi : că Dumnezeu este Ştiinţa . Intra muros în mănăstiri , azi : pot fi admirate picturi surealiste care ilustrează scena crucificării într-o manieră modernă gen „Christos al Sf. Ioan al Crucii ”[x] , este unul din acele momente cînd religia se lasă explicată public cu ajutorul suprarealismului care îşi are sorgintea în gîndirea magică izvorîtă din filozofia ocultă – dar să nu anticipăm este recomandarea autorului ! Dilema cuvîntului scris acel , scriba manent , angajază şi are semnificaţii cu ecou în vreme , odată , undeva , Salaman Rushdie scria că „ istoria este tot ceea ce rămîne din om ” cronicile surprind tot mai multe întîmplări – facem ce facem , ne învîrtim ce ne învîrtim şi tot în evul mediu nimerim, nimic nu este întîmplător ! Această disciplină istoria , priveşte răsturnat preceptrul biblic „ crede şi nu cerceta ” adică „ cercetează nu crede ” la fel cum Hegel priveşte filozofia , filozofia spune el este lumea pe dos . Nu omul , reprezintă ţinta preocupărilor celui ce se ocupă de istorie ci societatea , este crezul istoricului pur sînge[3], de tipul lui Lucien Febvre [xi] care ne arată o cale de a recupera esenţialul din „Lumea pe care am pierdut-o”[4] este necesar ca istoricul să deblocheze istoriografia de manierismul academic , de unilateralitatea şi pozitivismul[5] acestuia care duce la istorii [6]ale utilajului mental [7].Conceptul de istorie şi de progres va fi marcat în acest eseu , marota unei polemici pangermane , în speţă , a două atitudini adoptate de doi mari filozofi germani : Hegel şi Nietzche , una declarat optimistă , însemnată cu semnul „+”, alta fără semn , cu o nuanţă pesimistă : prima , cea de tip hegelian , potrivit căreia istoria în mersul ei evolutiv spiralat are un sens pozitiv sinonim cu progresul, a doua , cea nietzcheană , despuiată de semne şi sens , cu termenul progres extirpat – aceea : „nouă istorie ” sugerată prin anii ‚50’ de grupul parizian , adunat în jurul revistei Annales , în frunte cu Marc Bloch şi Lucien Febvre cît şi de simpatizanţi notabili , de genul solitarului Philippe Aries[xii] , un istoric de duminică [xiii]care scrie o „ istorie existenţială ”, diferită de continuităţile şi repetiţiile spiralate ale turmei păstorită de Hegel . La Philippe Aries perspectiva istorică este inversată şi sucită-n prezent : iată două concepte istorice care dacă nu sunt opuse vizibil sunt cel puţin vădit diferite , ele vor avea ecou în vreme şi vor duce la afirmaţia scandaloasă că trăim în timpuri postistorce… Autorul este departe de a prezenta o disciplină , nici pomeneală de aşa ceva !Şi pentru motivul că nu are calificarea necesară! este doar un itinerariu al Eu-ului său cu aprecieri personale care includ privind acest subiect şi aprecieri ale altor oameni de spirit , fără a fi neapărat istorici ca obsevaţia dintr-un vîrf de bici al lui Voltaire privind ordinea finală a istoriei propusă de Hegel ca progres prin finalitate , moarte : „ Istoria nu este decît tabloul crimelor şi nenorocirilor ” , calmul elocvent al altui om de spirit Lion Feuchtwagner , ascunde o atitudine nietzcheană , chiar dacă „ scrie (istoria) spre a povesti nu spre a dovedi ceva ”[8] povestea lui Lion Feuchtwagner descrie „lupta unei minorităţi capabile de a judeca şi hotărî împotriva unei majorităţii enorme şi compacte a celor orbi de judecată şi conduşi numai de instinct ” convingera lui Lion Feuchtwagner reieşită din romanele sale cu subiect istoric ne îndreaptă spre teza „ repetabilităţii în istorie ”cunoscuta sintagmă istoria se repetă nu are un autor cunoscut , altfel , conform obiceiului l-am fi citat , în fine „nimic nou sub soare ” teoria are vechime originile ei se află pitagoreism , stoicism , budism , dar ideea în sine e dezbătută în scris pentru prima dată în Europa istoricul şi filozoful italian în 1725 la Neapole de Giovani Battista (Giambattista ) Vico , care în lucrarea sa de filozofie a istoriei : Principiile unei stiinţe noi despre natura comună a naţiunilor acreditează ideea că există o legitate istorică universală potrivit căreia toate popoarele trec prin cele trei stadi de dezvoltare corespunzătoare celor trei vîrste ale omului : copilăria tinereţea şi maturitatea idee preluată şi prelucrată neohegelian peste cca 200 de ani de filozoful german Oswaald Spengler care considera că istoria ar fi determinată de „spiritul culturii ” pe care o compară cu un oganism biologic , unic şi irepetabil asemenea organismelor individuale : se nasc , înfloresc şi mor [xiv] ; în sprijinul ideei din context aducem precizarea Numai morţii nu se mai reîntorc ” cuvinte memorabilile rostite de deputatului Bertrand Barere de Vieuzac , în anul 1794 , la Convenţia naţională franceză , pentru a evidenţia că spre deosebire de oameni : faptele , evenimentele , întîmplările se pot repeta .Continuînd povestea pe riscul autorului acestui eseu ( ori ce cetăţean fie el candidat again [9] la cetăţenia occidentală , are dreptul la eroare întrucît creaţia spre deosebire de creator nu este perfectă [xv]) ajungem la decapitarea acestei minorităţi capabile[xvi] , şi ne întoarcem iar la pornirea instinctuală şi vindicativă a majorităţii enorme , apoi , la vidul de putere generat de lipsa elitelor diriguitoare , ajungem iar la haos , la anarhie de care va profita un Die Diktator [xvii], la Das Dritte Reight [10], la totalitarisme de dreapta , la fascism şi lagărele sale eficiente , la elitele fascismului , Hitler , sau la totalitarisme de stînga , la comunism , cu experimentul său gulagul concentraţional , la „o monstruasă invadare a omului de către istorie ”[11] , la elitele comunismului , Stalin , la încercarea lor de a manipula haraşo atît trecutul cît şi viitorul „prin distrugerea adevărului”[xviii] ori după cum spune Hegel „ Adevărul este Intregul ” asistăm nici mai mult nici mai puţin la distrugera raţiunii [xix]îndiferent de sensul totalitarismului . Philippe Aries , care alături de Pierre Boutang , conducea revista Paroles[12] , referindu-se la odiosul masacru de la Katyn , scria într-un articol „ Istoria nu este orientată într-un sens sau altul .Nimic mai fals decît ideea unui progres , continuu a unei evoluţii neîncetate . Istoria cu săgeată nu există[…]” „Acum întreaga istorie ne ajunge din urmă , şi această deosebire , în mod paradoxal , este baza rupturii noastre cu trecutul . Astfel sensul schimbării se modifică fundamental„ spune Alvin Toffler în Şocul viitorului . Melodiile noi elite au acelaşi refren magic : de a manipula majorităţi enorme şi ca într-un deja vu` : epocile de cult alternează cu cele de cultură : « visul ne întoarce iarăşi în stadiile îndepărtate ale culturii umane şi ne pune la îndemînă un mijloc pentru a o înţelege mai bine » aşa grăit-a Nietzche[xx] . Atitudinea secundă privind istoria , cea nietzcheiană , este adoptată de cei cei care împărtăşesc ideea că „ altă dată a fost la fel ” adică istoria se autoreproduce , e arhetipală[13] , deci ioc progres . Miroase a tămîie ! Prins în vîrtejul ameţitor de idei , ale atîtor morţi venerabili , veşnic pomeniţi , de care auzim începînd cu vîrsta preşcolară , autorul-candidat dus pe lumea cealaltă printre locurile de veci , a uitat că este un biet amator, căruia inima îi bate în trupu-i vertical . O jalnica căutarea de sine , a unui biet profan , nu-ţi aduce automat şi consacrarea şi nici nu-ţi asigură un loc pe sofa lîngă erudiţii din cluburile ezoterice , iata sinceritatea Eu-lui un optimist tocmai prin pesimismul sau funciar Surclasînd ridicolul acestui discurs desuet , în comparaţie discursul titrat elaborat al profesionistului , cititorul , sau cititoarea este invitat , invitată să ofere un cec alb acestui amator pe care numai patima pentru fenomenul numit literatură în mai poate salva susţinut fiind de sinceritatea cu avîntatata pe acest drum al Eu-lui evitînd calea cea de toate zilele , indicată de duzina profesorilor istorie al căror tic obositor este evidenţia sucesiunii dar mai ales mai ales anii naşteri, decese , domnii , victorii , înfrîngeri şi iar naşteri , decese , domnii , victorii , înfrîngeri – slavă Domnului pentru asta avem azi computerul personal! Dar e cam devreme pentru astfel de abordări , dincolo de istorie şi istorism să ne concentrăm la prezentul viu plămada poveştii este Time is 0….
    NOTE SUBSOL
    [1] unul din primi decodori care a decripat textele egiptene : hierogrifele a fost Chapollion cel care a găsit lumea trecurului şi a descifrat-o [2] abia în epoca modernă motoarele ionice funcţionează pe bază de mercur [3] Cel care scrie „ sine ira et studio ”= „ fără mînie fătă părtinire ” trăsături pe care Tacit în „ Analle” le atribuie unui istoric adevărat [4] P. Lasslet [5] Lucien Febvre [6] ibidem [7] ibidem [8] „Scribitur ad narrandum,non ad probandum ” Quintilian, De institutione oratoria , X , 1, 31 [9] cuv, engl.= ( adv. ) , iar (ăşi ) [10] (din germ ) , în treducere Cel D-al Treilea Imperiu aluzie la Sfîntul imperiu roman , titulatura primului Reigh din Evul Mediu era de Sfîntul imperiu roman de naţie germană . [11] Philippe Aries [12] în care a fost publicat primul dosar , al masacrului sovieticilor săvîrşit asupra ofiţerilor polonezi , la Katyn , [13] in sensul de : « model originar , tip primitiv » o imagine recurentă avînd rol moderator şi organizator
    [i] ibidem ,”Codul Biblic” la pag 7:[în “Întroducere”,prima propozitie TIME is 0… [ii] « Regele a murit ! Trăiască regele ! » , cu aceste cuvinte se anunţa în Franţa moartea regelui şi urcarea pe tron a urmaşului său [iii] Marc Bloch , istoric de marcă francez , La societe feodale ,( Evolution de l’Humanite 34 şi 34 bis) Paris ,1939-1940 , membru de frunte al grupului de redactori da la revista de studii istorice , Analles , [iv] G.Duby, ibidem , pag 14. [v] Astăzi firma Du Pont finanţează proiecte care inlocuiască hîrtia cu un afişaj flexibil o pelicolăde tranzistori organici bazaţi pe semiconductori carbonici . [vi] GeorgesDuby , Anul 1000 , Despre copişti şi cărţi ,din corespondenţa lui Gebert , cel mai învăţat dintre oamenii timpului său , care sub numele de Silvestru al II-lea , va fi papa anului 1000. [vii] În 1949 , este produs primul copiator din lume , Xerox Model A , sursă : ibidem « Evenimentul Zilei –infocromomania » , [viii]monitoare de calculator , subţiri ,flexibile asemeni foi de ziar dar neşifonabile şi ecologice [ix]profesorul de bioenergie Thomas Boland (38 de ani ) crede în acest priect excentric ba el chiar a adaptat cîteva imprimante înlocuind de acum clasicul jet de cerneală cu un jet de bieoceneală [x] pictură realizată 1951 , a artistului plastic Salvador Dali , născut la Figueras , Catalonia , în 1904 , considerat pictor surealist după unii critici cu toate că din cauza stilului elaborat al comoziţiilor şi respectarea convenţiilor plastice , îl fac pe papa surealismului Andre Breton să fie împotrivă considerîndul pe Dali distanţat de principiile suprarealismului doctrinar , şi deci un pictor academist. [xi] Lucien Febvre intemeietor împreună cu Marc Bloch aşa numitei «şcoli istorice » de la revista pariziană , Annales . [xii] ca tînăr , geograf , filozof şi istoric bazîndu-se pe “simţul istoric ca o „adeziune în timp ” îi apare în 1954 cînd avea 40 de ani cartea „Timpul Istoriei ” care reeditată , acirculat mai mult prin biblioteci , a apărut în Romînia , în 1997 ,la Ed. Meridiane , în Bucureşti , în traducerea lui Răzvan Junescu [xiii] cum se autodefineşte [xiv] « Morfologia culturii » O.Spengler [xv] Plotin (204 –270 ), filozof mistic grec , reprezentant principal al neoplatonismului , conducător al unei şcoli proprii la Roma [xvi]vezi precedentul creat în 1649 cînd Carol I a fost executat iar monarhia Camerei Lorzilor lichidată [xvii] în 1921, juristul şi publicistul politic Carl Schmittscotea sub tipar prima ediţie a eseului Die Diktator [xviii]George Orwell : „ O mie nouă sute optzeci şi patru ” apărut în Bucureşti în , 1991. [xix] „ Distrugerea Raţiunii ” , G.Lukacs ,”Sinteza demagogică a filozofiei imperialismului german ” [xx] Parafrază la opera filosofi-poematică “Aşa grăit-a Zarathustra “[ Also sprach Zarathustra – 1883/1885 ] , a poetului şi filosofului Friederich Wilhelm Nietzche (1844-1900)

  3. Sorin-Mihai Grad says:

    multumim pentru comentariu, dar ce legatura are cu subiectul?

  4. […] reamintim că în EgoPHobia#27 la “proză” vom publica doar texte din categoriile […]

Leave a Reply