Program Bookfest 2011 – Editura Herg Benet

Posted by Sorin-Mihai Grad On May - 23 - 2011

Editura Herg Benet şi Elefant.ro va lua parte la Salonul Internaţional al Cărţii Bookfest 2011, în perioada 25-29 mai, organizat în cadrul Complexului Expozițional Romexpo din Bucureşti, cu o serie de evenimente şi lansări de carte:

– Joi, 26 mai, ora 11.00 – lansarea oficiala a campaniei naţionale de încurajare a lecturii printre adolescenţi,“LECTURA E COOL(TURA)!” – campanie sprijinită de Elefant.ro şi Ministerul Educaţiei

ora 19.00 – lansare volumului de poezie „Iubirea e amintirea unui viol”, de Leonard Ancuţa

– Vineri, 27 mai, ora 18.00 – întîlnire cu cititorii, discuţii pe marginea romanului „Sânge satanic” de Cristina Nemerovschi

ora 19.00 – lansare de carte: „Vineri” de Aleksandar Stoicovici

– Sîmbătă, 28 mai, ora 12.00 – lansarea volumului de proză scurtă „Deania neagră”, de Alexandru Petria

ora 16.00 – lansare de carte: „TORRENT”, superpoem de Stoian G. Bogdan.

ora 17.00 – seară Science – Fiction

– Duminică, 29 mai, ora 13.00 – Editura Herg Benet „Exerciţii de rebeliune. Epilog”, discuţie despre literatura de după anii 2000, autorii tineri şi editurile de nişă – prezintă directorul editurii Herg Benet, Alex Voicescu

ora 14.00 – Cristian Tudor Popescu, sesiune de autografe pe cartea Planetarium (eveniment Elefant.ro)

Editura Herg Benet s-a înfiinţat în septembrie 2010, la Bucureşti. Prin cărţile sale de literatură, editura şi-a propus un program bine definit: de a sprijini şi promova abordările originale, nonconformiste, directe şi curajoase ale autorilor români, aflaţi la primele cărţi sau chiar la debut, cărţi cu un discurs actual, autentic şi în căutare de noi sensuri de exprimare artistică.

În perioada 12-15 mai, Herg Benet a întreprins turneul Exerciţii de rebeliune alături de o parte a autorilor publicaţi (Alexandru Petria, Cristina Nemerovschi, Igor Ursenco, Leonard Ancuţa, Ştefan Bolea, Răzvan T. Coloja), în oraşele Braşov, Târgu Mureş, Oradea, Baia Mare, Cluj, Alba-Iulia şi Sibiu, turneu prin care a încercat să dea naştere unei legături nemijlocite şi sincere între cărţi şi actualii sau viitorii lor cititori. Exerciţii de rebeliune va avea Epilogul duminică, 29 mai, la ora 13.00, în cadrul Bookfest 2011, cu o discuţie alături de cititorii bucureşteni, în cadrul său urmând a se dezbate situaţia literaturii române contemporane şi modul prin care cuvintele scrise pot rezona cu realitatea în care trăim.

Despre titlurile Herg Benet Bookfest 2011:

“Sânge satanic” (roman) – Cristina Nemerovschi:

Cristina Nemerovschi s-a născut pe 10 mai 1980 în București. A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității București și un master în cadrul aceleiași facultăți, finalizat cu o dizertație despre natura adevărului propozițiilor matematice la L. Wittgenstein. A urmat și un master în cadrul Facultății de Comunicare a SNSPA. Este redactor al e-revistei EgoPHobia și colaborator permanent Europe’s Times and Unknown Waters. A publicat proză, articole de filosofie, critică literară, interviuri în revistele EgoPHobia, Tiuk!, Europe’s Times and Unknown Waters. Semnează și cu pseudonimul Morgothya.
Site personal: www.morgothya.ro

Sânge satanic este romanul său de debut.

Mizantropie, droguri, moarte, chefuri sălbatice, ură, cimitire, incest, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, crimă, animale ciudate care îți apar în somn… Ce gust și ce culoare au experiențele unui nihilist din 2010? Dacă ar fi trăit în lumea lui M., ar fi purtat Stavroghin brățări cu țepi și cruci întoarse? Ar fi dormit Holden Caulfield, beat, pe băncile celei mai true bodegi? Ar fi ucis Maldoror corporatiștii și vedetele Tv, după care s-ar fi băgat la headbanging pe Cannibal Corpse?

“Sânge satanic e o carte excepţional scrisă, care nu seamănă cu nimic! Cristina Nemerovschi iese din clişeele scrisului şi creează o viziune epică atât de convingătoare, încât, citind-o, te simţi imediat contaminat de aventura adolescenţei răzvrătite. Se citeşte halucinant, se citeşte cu sufletul, nu poţi să sari niciun fel de pagină, de pasaj, sunt scrise într-o emoţie şi într-o vervă extraordinare amândouă, care ajung până la inima cititorului” (Doina Ruști)

“Adevăratul “Trainspottin’” aici e de căutat. Dacă Dostoievski s-ar fi întâlnit cu Irvine Welsh ar fi putut pune de-o coproducţie, iar un tânăr Tarantino s-ar fi apucat s-o demoleze prin ecranizare!” (Dan-Silviu Boerescu)

“Performanţa la care ajunge personajul este că reuşeşte să-şi trăiască propria proiecţie asupra realităţii fără a se îndoi vreo clipă de inautenticitatea ei. Să fii tu, să te eliberezi de clişeele impuse, de prejudecăţi.” (Luiza Mitu)

“Iubirea e amintirea unui viol” (poezii) – Leonard Ancuța:

Leonard Ancuța s-a născut în 1974, pe 2 decembrie, în orașul Drăgășani, jud. Vîlcea. După absolvirea liceului teoretic Gib Mihăescu, în 1993, se mută definitiv în București, unde face cunoștință cu viața de stradă și fumul cluburilor de noapte. O experiență pe care o împărtășește de multe ori în scrierile sale. Între timp urmează cursurile mai multor facultăți, pe care nu le finalizează. Din 1998 este admis și urmează Facultatea de Filosofie, la Universitatea din București.

Din 1999 lucrează, pe rînd, ca redactor economic la Mediafax, Ziarul Financiar, Mirabilis Media, Banii Noștri, Business Standard. În 2007 se muta în domeniul PR & Advertising.

Debutul literar are loc în 2009, cu romanul Control, la Editura Tritonic. Acesta este urmat apoi de un nou roman, !NFERNUL, apărut în 2010, la Editura Tracus Arte. Al treilea volum, Iubirea este amintirea unui viol, apare în aprilie 2011 la editura Herg Benet Publishers și marchează debutul în versuri

Sub masca dură, violentă, a titlului de pe coperta, cititorul descoperă o lume aparte în care se îmbină stări puternice, contagioase, penetrante, cu sfiala şi firavul unor sentimente a căror lumină tremură ca pieptul unei fecioare la vederea iubitului.

Leonard Ancuţa priveşte iubirea de dinăuntrul ei, s-ar putea spune că vede lumea prin ochii iubirii pe care o locuieşte – un ghost in the machine care vorbeşte despre lumea exterioară, despre viaţă, tocmai ştiind şi filtrând prin ţesătura fină ca puful de pe aripile unui fluture a sufletului său o realitate care de foarte multe ori a fost construită din sentimente antagonice dragostei.

“Poezia lui Leonard Ancuţa reprezintă o stare de spirit în dezacord făţiş cu normele unei sensibilităţi ultragiate. Metafora sa este dură în planul expresiei, dar ireală din punct de vedere al percepţiei; atît ca mod de a iubi cît şi ca artă de a se răzgîndi în cuvinte… în sensul de a se delimita deopotrivă tragic şi ironic in linia unui postmodernism asumat. Uneori, tangoul lui cu onirismul face loc unui spectacol de coridă inspirat, parcă, din maeştrii luptelor cu tauri. Leonard Ancuţa se joacă la limita imprudenţei cu un sentiment pe care, poetic vorbind, îl domină, dar căruia i se şi subjugă. Versul său este expresia unui sentiment exprimat cu mijloace cînd vehemente, cînd înstrăinate: dar, ca la orice poet autentic, vocea lui se propagă cu viteza intensităţii. Leonard Ancuţa e un diavol cu sentimente. Dar ce diavol, dar ce sentimente…” (Traian T. Coşovei)

“Vineri” (poezii) – Aleksandar Stoicovici:

Aleksandar Stoicovici s-a născut pe 26 mai 1988 la Timişoara.

A publicat pentru prima dată în revista Symposion din Iaşi în anul 2003.

Colaborări cu revistele Cronica, Poezia, Sinapsa, Argeş, Vatra, Orizont, Tiuk!, precum şi cu revistele de cultură sârbă Knjizevni zivot şi Nasa rec.

Membru fondator al cenaclului Virtualia din Iaşi şi membru fondator al cenaclului Pavel Dan din Timişoara.

„La Stoicovici, contradicţiile trăirii, ce izbucnesc cu duritate, nu reuşesc să frâneze elanurile vitale şi conversia axiologică, nedeclarată, petrecută discret la nivelul imaginii. E o conversie survenită, aşadar, abrupt, dar totuşi cu non-violenţa eufemismului. În consecinţă, putem vorbi, în cazul poetului de faţă, la o structură a imaginarului care se desfăşoară conform cu o viziune de adâncime, ce permite translaţia iconică a imaginii şi a sensului implicit. Astfel, se lasă citite energia şi viteza, ambivalenţa şi adesea fecunda ambiguitate a acestor alcătuiri poetice.” (Florin Caragiu)

Unii au şi înclinat să-l catalogheze pe Aleksandar ca suprarealist, probabil datorită poeziei “câine” care are ca subtitlu “andaluz. despre dorinţă şi aşa mai departe”. Acesteia i se poate adăuga foarte bine “incizie“. Chiar dacă în prima amintită inspiraţia vine din lecţia despre suprarealism a lui Bunuel şi care la Stoicovici se mută într-un măr de sticlă, senzaţiile sunt cu totul altele. Nu e atât de simplu. El construieşte un alt univers, cu o profundă marcă ontologică, mult mai personalizat, departe de suprarealismul ambiguu, un univers care marchează trecerea înspre un plan secund, revers, frizând un fantastic de factură lirică prin excelenţă. (Călin Sămărghiţan)

„E atât de vesel să descoperi poezie cultă pe bune, adică înțesată de arhetipuri și intertextualități asimilate. A fi cultivat înseamnă a nu face proză și paradă cu ceea ce cunoști. Alexandar Stoicovici scrie cu vînă despre lucruri grave. Asemenea unui muribund cu ochiul ciudat de viu, el vrea să mestece cu privirea toate gesturile umanității. Inciziile practicate de el sunt precise și eficiente: taie exact acolo unde e ceva de văzut. Dar taie în așa fel încît văzutul să fie niciodată-înainte-văzut. Pentru că, de undeva din pod, a scos un bisturiu metaforico-metonimic cu care ciopîrțește banalitatea până îi dă forme explozive. Un poet cu stofă de chirurg plastician.” (Felix Nicolau)

“Deania Neagră” (povestiri) – Alexandru Petria

Alexandru PETRIA s-a născut la 27 II 1968, în oraşul Dej, judeţul Cluj.

Debut publicistic şi poetic în “Tribuna” în 1983. Studii întrerupte de psiho-sociologie.

Cărţi publicate: “Neguţătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992) şi “La ce bun poeţii…”(colectiv, interviuri). În 2010 a apărut romanul “Zilele mele cu Renata”, la editura Tritonic. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante.

După 1989: şeful Comisiei pentru abuzuri şi drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan şi Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean “Gazeta someşeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mişcării Ecologiste din România la Camera Deputaţilor- 1992; redactor investigaţii, între 1992- 1994, la revista bucureşteană “Zig-Zag” pe vremea directoratului lui Alex Ştefănescu- între 1992- 1996 locuieşte la Bucureşti; 1994-1995- reporter investigaţii la ziarul “Cotidianul”; 1995-1996- redactor şef al săptămânalului bucureştean pentru comercianţi “Hermes” şi redactor la săptămânalul “Partener” publicat de trustul “România Azi”. După reîntoarcerea în Ardeal a fost redactorul şef al săptămânalului “Monitorul de Someş”, apoi, în 2000, a fondat propria sa publicaţie, lunarul “Realitatatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, al cărei director este şi în prezent.

“O carte pe care am citit-o „dintr-o bucată” şi pe care am recitit-o imediat, dar tot am rămas sur ma soif – mi-ar fi plăcut să fie măcar de două-trei ori mai voluminoasă! Prin ce m-a cucerit? Prin micile „poveşti” atroce, gingaşe sau gingaş-atroce, cîteodată chiar „crude şi insolite”, prin caracterele excelent schiţate în două trei pagini, prin calitatea stilului, excelent adaptat de autor micilor spaţii explorate. Nu mă îndo- iesc că voi deschide adesea această „casetă de bijuterii”, pentru a revedea un inel, o agrafă, un colier. Şi, de bună seamă, aş fi foarte bucuros dacă autorul ar recidiva cît de repede.” (Liviu Antonesei)

“Cine spune că, în țara lui Caragiale (I.L.), marea literatură nu se poate naște din teme „mărunte”? Instantaneele în proză ale lui Alexandru Petria surprind o lume la intersecția fabulosului nebănuit cu pitorescul jegos, cartografiind universul în continuă schimbare, aproa- pe volatil, al contemporaneității mărunte. Scriitorul reușește această performanță cu cinism narativ bine stăpânit, cu tandrețe, chiar… dar una deloc lipsită de cruzime. Bine ați venit într-o cușcă a maimuțelor actualizată în Deania neagră! ” (Dan-Silviu Boerescu)

“Prozele scurte ale lui Alexandru Petria sunt pline de surprize – ca, de pildă, fantezia personajului Todoran, care, după un act sexual fami- liar şi fără magie, visează deodată că are umerii şi braţele acoperite de porumbei. O altă lume nevăzută, uneori sinistră, alteori de vis, este ceea ce oferă autorul înăuntrul trăirilor tuturor personajelor, declarate – şi cunoscute – în mod intenţionat mediocre, tocmai pentru a ni se arăta că, de fapt, sunt misterioase. Cel mai misterios rămâne autorul însuşi. După un asalt anecdotal şi imaginar unanim foarte bine scris, ne rămâne încă necunoscut, dar dator să ni se desfăşoare în narative mai lungi. Sunt extrem de curios să continui să-l citesc.” (Petru Popescu)

“TORRENT” (poem proză) – Stoian G. Bogdan:

Stoian G. Bogdan, ori mai simplu SGB, este controversatul scriitor român originar din Comănești, Bacău, născut pe 29 octombrie 1983, avocat de profesie, membru al Uniunii Scriitorilor din România și autor al volumului de poezii Chipurile, distins cu mai multe premii, printre care și Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Mihai Eminescu, Premiul Revistei România literară, Premiul Iustin Panța și Premiul Revistei TIUK! De asemenea, este autorul superRomanului Nu-știu-câte-zile, ed. TREI, 2010. A editat revista de literatură pana mea. Textele lui au fost traduse și publicate în diferite reviste și antologii din Germania, Serbia, Italia, SUA. Scrie pentru că poate și pentru că nu poate altfel, mărturiseşte singur.

În volumul TORRENT, SGB a trecut toată literatura prin distileriile lui și a creat un drog de vorbe cu efect subliminal care, întâmplător, revoluționează literatura. TORRENT nu e numai un drog ci și o epopee, un prozopoem, un roman, un scenariu, un vis și-așa mai departe…

“SGB și-a radicalizat în TORRENT experiența de limbaj din Chipurile. Acolo, mai strângea de gât câte-o formulă și propunea o alta, mai vie, mai viscerală și mai violentă. Aici, în TORRENT-ul dezinhibat până la virgulă și punct și-a adunat personajele care lui îi plac cel mai mult și, anume, junkiștii puri ca lacrima, puși pe o joacă de-a distrugerea vieții și a morții, cu convingerea că ei cunosc mai bine, eventual, altfel, viața și moartea, marginalii gata erotizați și drogați, “de la mama lor”, inteligenți, iconoclaști, ratați și i-a pus pe toți să vorbească, în spațiul care se numește… SGB, adică, în propriul său creier. Personajele respective “citesc și uită toate cuvintele” deoarece semnele de-acum sunt linse parcă la propriu, așa cum “aș linge luna și stelele de pe cer”. Plăcerea de a scrie la lui SGB este teribilă și imensă. „ (Angela Marinescu)

„În chimie, radicalii liberi sunt identificaţi, recunoscuţi, studiaţi cu o anumită îngrijorare. În literatura română, radicalii încă nu sunt chiar liberi, dar circulă cu tot mai puţine inhibiţii prin spaţiul privat al nefericirii colective. Un radical născut să fie liber şi care chiar se comportă aşa este Stoian G. Bogdan. Acest TORRENT mi-a produs numeroase furnicături pe şira spinării. Este o carte de poezie numai bună de povestit.” (Ioan Es. Pop.)

Leave a Reply