Anti-literatura

Posted by Marius-Iulian Stancu On October - 1 - 2009

Anti-literatura este un joc prin intermediul căruia ne vom lăsa amăgiţi că “revolta” noastră este una reală şi eficace. Noi ştim de fapt că nu este decât maniera perversă în care literatura îşi supravieţuieşte. Nu există discurs autentic (la un nivel mai profund sau mai superficial cu toţii suntem programaţi într-un sistem), nebunia, primitivismul teoretic ce vizează “puritatea” literară nu sunt altceva decât ficţiuni împărtăşite prin intermediul cărora nu ne plictisim. E ca Femeia pe care o căutăm în toate femeile (pe feministe probabil că a început deja să le apuce mâncărimile). O pastilă ideatică prin care să avem liber la a ne-o pune cu toate (statistic ştim totuşi că abia o satisfacem pe una). Dar pentru că este un joc pe care ni-l asumăm şi în care vrem să câştigăm (că doar d-aia intrăm pe teren) vom începe prin a propune următoarele:

– la început să fie o formă de terapie, un soi de exorcizare prin intermediul căreia vom da literatura “afară” din noi (ca în orice exorcizare, în faza asta vom scoate multe blasfemii la adresa literaturii, am pune-o şi ultimei nasoale, ce plm);
– vom învăţa să scriem aşa cum vorbim, ne vom întoarce către oralitatea discursului, preocupaţi fiind în a ne exprima, nu de cum dă în pagină confesiunea noastră (de parcă toţi căcăcioşii numiti “tineri scriitori” nu chiar asta spun că fac în timp ce îşi umplu sertarele cu materiale şi cărţi ajutătoare, precum labagii cu materiale pornografice);
– restul îl discutăm la o bere (ca să nu spun că sunt eu în pană de idei).

Ne-am asumat însă şi eşecul (iluzia), astfel că, pentru a face mai credibilă atitudinea noastră vom începe prin a renunţa (măcar o spunem dacă nu o să putem) la felul în care scriu astăzi cei ce se numesc pe sine nonconformişti, iconoclaşti, cei care îl iau pe “nu” în braţe, dar care o să reacţioneze precum nişte virgine atunci când o să-i futem în gură. Îi invităm într-un bar, ne facem muci, agăţăm câteva gagici lipsite de prejudecăţi (asta e şi ţinta noastră de fapt în anti-literatură), într-un cuvânt, le arătăm cum este viaţa, dincolo de paginile prin care îşi maschează impotenţa.

Lăsaţi toate textele “aruncate” în Recycle Bin să vină la mine! Tot ceea ce ei v-au spus că nu este literatură. Ca dovadă a sincerităţii noastre ne vom face pe noi înşine de căcat în primul rând (interzisă relatarea de întâmplări care să ne pună într-o lumină favorabilă, experienţele fericite nu sunt credibile). Va fi un memorial al penibilului în ce formă vrem noi (versuri, proză, articole, critică etc). Ne vom scărpina în cur din punct de vedere literar fără nici un pic de jenă. Ei vor spune că suntem doar vulgari. În final vom sfârşi prin a fi celebri.

Leave a Reply