{"id":1702,"date":"2012-06-10T00:21:08","date_gmt":"2012-06-09T22:21:08","guid":{"rendered":"http:\/\/blog.egophobia.ro\/?p=1702"},"modified":"2012-06-10T00:21:08","modified_gmt":"2012-06-09T22:21:08","slug":"tiff-zilele-89","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/?p=1702","title":{"rendered":"Tiff – Zilele 8&9"},"content":{"rendered":"

\nPoli\u0163istul<\/em> (r. Nadav Lapid, Israel, 2011). Un fel de elegie a revolu\u0163ionarului incompetent. Filmul este structurat \u00een dou\u0103 episoade, care intr\u0103 \u00een coliziune la punctul culminant. Primul descrie \u00een detaliu via\u0163a unui lupt\u0103tor din trupele anti-tero. Am sim\u0163it c\u0103 fac exerci\u0163ii pe centrul motor. La fel ca-n 300<\/strong>, elogiul trupului, dispre\u0163ul fa\u0163\u0103 de cei maladivi (care sunt folosi\u0163i dar nu integra\u0163i), cultul autoritar al paternit\u0103\u0163ii (\u015fi altele) au toate ceva nazist. Cu ironia aferent\u0103 c\u0103 ac\u0163iunea se petrece \u00een Israel. Dup\u0103 cum \u015ftim din The Believer<\/strong>, nazismul (la fel ca satanismul) este o stare de spirit, nefiind condi\u0163ionata de determin\u0103rii spa\u0163iale sau temporale. Mai ales \u00een primul episod, produc\u0163ia lui Lapid (care a fost prezent \u00een sala de la Arta) cade la montaj: informa\u0163ii redundante sunt strecurate, ce nu au leg\u0103tur\u0103 cu intriga sau mesajul filmului. Poli\u0163istul ar fi c\u00e2\u015ftigat la capitolul mister prin discontinuitate. Al doilea episod \u00eencepe cu ni\u015fte punkeri afla\u0163i \u00een exerci\u0163iul distrugerii unei ma\u015fini. Faza amuzant\u0103 e c\u0103 ma\u015fina distrus\u0103 apar\u0163ine Shirei (Yaara Pelzig), textiera unui grup de anarhi\u015fti, care se preg\u0103tesc de primul lor atentat. Shira n-ar putea fi sup\u0103rat\u0103 pe punkeri: dac\u0103 ei \u00eei distrug ma\u015fina, ea vrea s\u0103 distrug\u0103 \u00eentreg sistemul produc\u0103tori de bunuri. Scena care taie ac\u0163iunea oarecum previzibil\u0103 \u015fi banal\u0103 din primul episod este, retrospectiv, una din cele mai reu\u015fite ale filmului. Cum s\u0103-i \u00een\u0163elegem pe anarhi\u015ftii moderni? Avem acces imediat la \u201elumea\u201d lor \u00een scena \u00een care liderului grupului, creierul revolu\u0163ionar \u00eel invit\u0103 pe colegul lui, care se pl\u00e2nge c\u0103 violonistul ambulant c\u00e2nt\u0103 prost, s\u0103 ia vioara \u015fi s\u0103 dea el o performan\u0163\u0103 superioar\u0103, dac\u0103 este capabil s-o fac\u0103. Ceea ce se \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103. Avem aici principiul un principiu ac\u0163ional, cel al influen\u0163\u0103rii directe a realit\u0103\u0163ii, ce vrea s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 acceptarea pasiv\u0103, \u00een\u0163eleapt\u0103 \u015fi resemnat\u0103. Originea acestui principiu se leag\u0103 de povestea lui Bakunin, care, observ\u00e2nd o echip\u0103 de demolatori, ar fi pus m\u00e2na pe ciocan s\u0103 dea o m\u00e2n\u0103 de ajutor. Este un principiu al filosofiei practice, ce las\u0103 contemplarea pe m\u00e2na incapabililor. \u201eIf you want something done, then do it yourself\u201d. Cele dou\u0103 grupuri se ciocnesc \u00een final. Dac\u0103 st\u00e2nga ar fi jucat at\u00e2t de prost \u00een cel de-al doilea r\u0103zboi mondial, dreapta ar fi f\u0103cut jonc\u0163iune cu trupele din Japonia. Dar nu conflictul dintre nazism \u015fi anarhism (termenii sunt folosi\u0163i \u00eentr-un sens foarte larg) sunt miza filmului: scena \u00een care Yaron (Yiftach Klein) se uit\u0103 la cadavrul blond al revolu\u0163iei este \u00eembibat\u0103 de o enorm\u0103 nostalgie \u015fi compasiune, \u201ean unfinished simpathy\u201d. Poli\u0163istul este elegia anarhistului amator sau a radicalului neorganizat, care nu-\u015fi d\u0103 seama c\u0103 jocurile au cu fost f\u0103cute din prima secund\u0103. <\/p>\n

\nSwoon<\/em> (r. Tom Kalin, 1992). Din nou despre amatorism \u00een infrac\u0163ionalitate. Leopold \u015fi Loeb (povestea lor a inspirat celebrul Rope<\/strong>), doi intelectuali homosexuali evrei pornesc \u00eentr-un quest care ar fi trebuit s\u0103 aduc\u0103 \u00een aproprierea crimei perfecte. E\u015fueaz\u0103 lamentabil, chiar pentru standardele modeste ale poli\u0163iei din 1923. Influen\u0163a\u0163i de Nietzsche sau nu, omoar\u0103 un copil, oarecum din considerente intelectuale, pentru a-\u015fi dovedi superioritatea de pr\u0103d\u0103tori. Filmul aduce \u00een prim plan scandalul din epoc\u0103, discriminarea homosexualilor (\u015fi a femeilor), opiniile fiziognomice ale oamenilor de \u015ftiin\u0163\u0103 de atunci, ast\u0103zi datate. \u00cel citez pe personajul lui Leopold, care spune \u00een film c\u0103 nu are compasiune pentru el \u00eensu\u015fi. Nici nu o merit\u0103, el nu a fost discriminat ca semit sau gay, ci \u00een calitate de criminal. Un asasin destul de imbecil de altfel, care a dovedit (\u00eenc\u0103 odat\u0103) c\u0103 realizarea practic\u0103 a unei idei poate fi grotesc\u0103. \u201eDincolo de bine \u015fi de r\u0103u\u201d nu \u00eenseamn\u0103 s\u0103-\u0163i cr\u0103p capul pe strad\u0103, ci c\u0103 eu pot s\u0103-mi impun propriile standarde morale superioare moralit\u0103\u0163ii \u00eenguste a maselor. \u00censeamn\u0103 s\u0103 lucrezi \u015fi mai mult cu tine \u00eensu\u0163i.<\/p>\n

\nGut<\/em> (r. Elias, 2012). Un film rar, care introduce dou\u0103 argumente interesante. Primul: vrem s\u0103 vedem oameni murind pe ecrane din complexul de superioritate al supravie\u0163uitorului. Cel mort este \u00eentr-o situa\u0163ie mai proast\u0103 ca tine, este un sclav (Sartre). Al doilea: filmul trebuie s\u0103 te influen\u0163eze existen\u0163ial, s\u0103-\u0163i schimbe via\u0163a, altfel e de prisos. Nu sugerez c\u0103 ar trebui s\u0103-\u0163i tai venele dup\u0103 filmul perfect (un caz ideal), ci c\u0103 un micron din structura ta interioar\u0103 trebuie s\u0103 ias\u0103 pu\u0163in din \u0163\u00e2\u0163\u00e2ni, altfel nu exist\u0103 katharsis. De altfel, arta trebuie s\u0103 intre ca o baionet\u0103 \u00een cotidianitate \u015fi s\u0103 te scoat\u0103 din circuit. Ne e fric\u0103 de ceea ce ne sparge habitudinile dar tocmai c\u00e2nd ie\u015fim din ciclul obiceiurilor suntem spontani \u015fi tr\u0103im cu adev\u0103rat. O doz\u0103 de pericol este inevitabil\u0103. Altfel o via\u0163\u0103 dedicat\u0103 job-ului \u015fi circului mediatic, care-\u0163i spal\u0103 creierul dup\u0103 o zi de munc\u0103, este un adev\u0103rat co\u015fmar. Mai co\u015fmaresc mi se pare s\u0103 te focalizezi pe munc\u0103+bani+nimicuri dec\u00e2t s\u0103 faci un film snuff.<\/p>\n

Stefan Bolea<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Poli\u0163istul (r. Nadav Lapid, Israel, 2011). Un fel de elegie a revolu\u0163ionarului incompetent. Filmul este structurat \u00een dou\u0103 episoade, care intr\u0103 \u00een coliziune la punctul culminant. Primul descrie \u00een detaliu via\u0163a unui lupt\u0103tor din trupele anti-tero. Am sim\u0163it c\u0103 fac exerci\u0163ii pe centrul motor. La fel ca-n 300, elogiul trupului, dispre\u0163ul fa\u0163\u0103 de cei maladivi […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[586],"tags":[605,606,585,609,584,607,608,604,582],"class_list":["post-1702","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-tiff-2012-2","tag-anarhie","tag-criminali","tag-critica-de-film","tag-elias","tag-filosofia-filmului","tag-leopold","tag-loeb","tag-nazi","tag-tiff-2012"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1702","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1702"}],"version-history":[{"count":11,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1702\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1713,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1702\/revisions\/1713"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1702"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1702"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1702"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}