{"id":1833,"date":"2013-01-21T16:57:33","date_gmt":"2013-01-21T14:57:33","guid":{"rendered":"http:\/\/blog.egophobia.ro\/?p=1833"},"modified":"2013-01-21T16:57:33","modified_gmt":"2013-01-21T14:57:33","slug":"romanul-care-a-refuzat-toate-distinctiile-literare-ce-i-au-fost-atribuite","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/?p=1833","title":{"rendered":"Rom\u00e2nul care a refuzat toate distinc\u0163iile literare ce i-au fost atribuite"},"content":{"rendered":"
\n

www.romanipentruolume.ro<\/b><\/p>\n

\u00a0<\/b><\/p>\n

\u00a0<\/b><\/p>\n

\u00cenc\u0103 de la 17 ani c\u00e2nd s-a \u00eenscris la facultate, i-au ap\u0103rut insomniile care-l transformau parc\u0103 \u201e\u00eentr-un demon\u201d, iar g\u00e2ndul obsesiv la moarte \u00eel urm\u0103rea \u201echiar \u015fi atunci c\u00e2nd m\u00e2nca<\/i>\u201d. \u00centors la Sibiu, \u00een prima vacan\u0163\u0103 de studen\u0163ie, pe stada Spinarea C\u00e2inelui, \u201em\u0103 plimbam noaptea, eram ca o stafie \u015fi oamenii din acest or\u0103\u015fel credeau c\u0103 am mintea zdruncinat\u0103. \u015ei atunci mi-am spus: Trebuie s\u0103 scrii o carte!<\/i>\u201d<\/p>\n

Iar \u015fase ani mai t\u00e2rziu, apare Pe culmile disper\u0103rii<\/i><\/b>,<\/i> prima sa carte, pornind astfel \u00een via\u0163\u0103, la drum, \u00een \u201ec\u0103utarea infinit\u0103 de sine\u201d,<\/i> unul dintre scriitorii \u015fi filosofii rom\u00e2ni cei mai eminen\u0163i p\u00e2n\u0103 \u00een prezent: Emil Cioran.<\/p>\n

\u00cen 1936, \u00ee\u015fi \u00eencearc\u0103 \u015fi voca\u0163ia de pedagog, astfel c\u0103 va preda, pentru prima \u015fi ultima dat\u0103 \u00een via\u0163a sa, ca profesor de filozofie la Liceul \u201eAndrei \u015eaguna” din Bra\u015fov. \u201eTimp de un an am predat filozofia \u00eentr-un liceu. Dar fusesem poreclit aproape \u00abdementul\u00bb: \u00eentr-o zi am fost surprins \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-i pe copii c\u0103 totul este bolnav, p\u00e2n\u0103 \u015fi principiul identit\u0103\u0163ii…<\/i> C\u00e2nd am plecat de la Bra\u015fov, directorul liceului s-a \u00eemb\u0103tat de bucurie c\u0103 a sc\u0103pat de mine<\/i>\u201d, poveste\u015fte Emil Cioran, un Nietzsche contemporan trecut pe la \u015fcoala morali\u015ftilor francezi, a\u015fa cum \u00eel descrie Gabriel Liiceanu \u00een \u201eItinerariile unei vie\u0163i: E.M.Cioran\u201d.<\/p>\n

Nu a acceptat s\u0103 i se acorde premii literare (Sainte-Beuve, Combat, Nimier) \u015fi a refuzat remunera\u0163ii de mii de franci. Singurul premiu acceptat de el este \u015fi primul care i se ofer\u0103 pentru debutul francez – Premiul Rivarol, \u00een 1950. \u201eNimic nu seam\u0103n\u0103 mai mult cu neantul dec\u00e2t gloria la Paris! Nu-mi vine s\u0103 cred c\u0103 am r\u00e2vnit \u015fi eu la asta! Sunt \u00eens\u0103 lecuit pe veci.\u201d<\/i><\/p>\n

 <\/p>\n

Despre via\u0163a sa, Emil Cioran afirma c\u0103 \u201eam avut, mai mult ca oricine altcineva, exact via\u0163a pe care am vrut-o: liber\u0103, f\u0103r\u0103 constr\u00e2ngerile unei profesii, f\u0103r\u0103 umilin\u0163e ustur\u0103toare \u015fi griji meschine. O via\u0163\u0103 de vis, aproape, o via\u0163\u0103 de lene\u015f, cum nu sunt multe \u00een acest veac. Am citit mult, \u00eens\u0103 numai ce mi-a pl\u0103cut, \u015fi dac\u0103 m-am str\u0103duit s\u0103 scriu \u015fi eu c\u0103r\u0163i, efortul mi-a fost r\u0103spl\u0103tit de satisfac\u0163ia c\u0103 nu m-am ab\u0103tut, \u00een ele, nicio clip\u0103 de la ideile \u015fi gusturile proprii. [..] Marele succes al vie\u0163ii mele e c\u0103 am reu\u015fit s\u0103 tr\u0103iesc f\u0103r\u0103 o meserie. \u00cen fond, mi-am tr\u0103it via\u0163a destul de bine. M-am pref\u0103cut c\u0103 a fost un e\u015fec. \u00cens\u0103 n-a fost<\/i>.\u201d<\/p>\n

Celor care doreau s\u0103 afle cum se poate ajunge scriitor, Emil Cioran le adresa mesajul: \u201eTrebuie s\u0103 v\u0103 scoate\u0163i din cap toate g\u00e2ndurile legate de carier\u0103, bani \u015fi succes. Un scriitor nu poate tr\u0103i dec\u00e2t s\u0103rac, f\u0103r\u0103 putin\u0163a de a purta de grij\u0103 unei familii.<\/i>\u201d<\/p>\n

Ironia destinului a vrut ca el s\u0103 devin\u0103 celebru tocmai \u00een limba francez\u0103, ale c\u0103rei constr\u00e2ngeri le repudiase \u00een tinere\u0163e, \u00eens\u0103 r\u0103d\u0103cinile sale rom\u00e2ne\u015feti i-au procurat seva care a dat str\u0103lucire operei sale.<\/p>\n

Pentru astfel de rom\u00e2ni a luat na\u015ftere \u201eRom\u00e2ni pentru o lume<\/i><\/b>\u201d, campania na\u0163ional\u0103 de responsabilitate social\u0103 ini\u0163iat\u0103 de Funda\u0163ia Sergiu Celibidache.<\/p>\n

\u201eRom\u00e2ni pentru o lume<\/i><\/b>\u201d reprezint\u0103 un tribut adus marilor personalit\u0103\u0163i rom\u00e2ne\u015fti ce au adus m\u00e2ndrie \u015fi glorie Rom\u00e2niei, peste tot \u00een lume \u015fi aduce \u00een aten\u0163ia fiec\u0103ruia dintre noi pe co-na\u0163ionalii no\u015ftri care, prin activitatea lor, r\u0103m\u00e2n nemuritori.<\/p>\n

Finalitatea acestei campanii o constituie organizarea unui concurs na\u0163ional online (pe www.romanipentruolume.ro<\/a>\u00a0 \u015fi pe pagina de Facebook) de tribut adus culturii sau unei personalit\u0103\u0163i anume, prin care oameni din domenii diferite ale culturii se vor putea \u00eenscrie astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 dedice o pictur\u0103, o compozi\u0163ie, o sculptur\u0103, un poem, etc.<\/p>\n

\u00cen urma unui vot de specialitate \u015fi prin votul sponsorilor, cei selecta\u0163i vor merge \u00een final\u0103, unde vor fi juriza\u0163i de c\u0103tre un juriu de specialitate \u015fi de c\u0103tre public. C\u00e2\u015ftig\u0103torii vor primi burse \u00een Rom\u00e2nia \u015fi \u00een str\u0103in\u0103tate.<\/p>\n

Campania se desf\u0103\u015foar\u0103 online, la adresa www.romanipentruolume.ro<\/a> \u015fi pe pagina de Facebook, unde pute\u0163i g\u0103si mai multe detalii despre acest nou proiect cultural al Funda\u0163iei Sergiu Celibidache.<\/p>\n

Parteneri principali:<\/b> Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, Muzeul Na\u0163ional al Literaturii Rom\u00e2ne, Muzeul Na\u0163ional George Enescu<\/p>\n

Sponsori: <\/b>Amgen; Asirom; Aristocrat Events Hall; BASF; Birou de Arhitectur\u0103 Pintilie; Casa Anka; Gilescu, V\u0103leanu \u015fi Partenerii; IBIS Hotels, Intesa Sanpaolo Bank; RIFIL; Sense; \u0162uca Zb\u00e2rcea & Asocia\u0163ii<\/p>\n

Parteneri media:<\/b> Radio Rom\u00e2nia Muzical, Radio Rom\u00e2nia Cultural, Radio Rom\u00e2nia Actualit\u0103\u0163i, Radio Rom\u00e2nia Interna\u0163ional, Money TV, Spectacular TV, Grand Cinema Digiplex din B\u0103neasa Shopping City, Cocor, Publica\u0163iile Flac\u0103ra, Observatorul Cultural, Q Magazine, Ziarul Ring, Revista Centrul Vechi, Deutsche Zeitung, \u015eapte Seri, Academia Ca\u0163avencu, Rom\u00e2nia Liber\u0103, eva.ro, cinefan.ro, stirifeldefel.ro, modista.ro, egophobia.ro, Book Mag, Art Act Magazin, Calendar Evenimente\n<\/p><\/blockquote>\n

\n\"\"
\n[© Muzeul Literaturii Romane]
\n 
\n\"\"
\n[© Muzeul Literaturii Romane]\n<\/p>\n

 <\/p>\n

\n

Biografie Emil Cioran<\/b><\/p>\n

\u00a0<\/b><\/p>\n

Emil Cioran<\/b>, cel de-al doilea copil al lui Emilian \u015fi al Elvirei Cioran, se na\u015fte la 8 aprilie 1911, la R\u0103\u015finari, un sat de oieri \u015fi p\u0103durari din Transilvania, acolo unde tat\u0103l s\u0103u era preot.<\/p>\n

Perioada copil\u0103riei petrecut\u0103 \u00een R\u0103\u015finari, avea s\u0103 \u00eensemne pentru Cioran \u201eparadisul terestru\u201d<\/i>. \u201eTot ce prive\u015fte satul nostru m\u0103 tulbur\u0103 profund; \u00een acela\u015fi timp, am un sentiment de irealitate, de ceva vag, \u00eendep\u0103rtat, ca dintr-o alt\u0103 via\u0163\u0103\u201d<\/i>, avea s\u0103 spun\u0103, mult mai t\u00e2rziu, Cioran.<\/p>\n

La v\u00e2rsta de 10 ani, \u00een 1921, p\u0103r\u0103se\u015fte satul R\u0103\u015finari, fiind \u00eenscris la Liceul Gheorghe Laz\u0103r din Sibiu, unde va sta \u00een gazd\u0103. \u201eTimp de zece ani am hoin\u0103rit de diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 seara \u00eentr-un fel de paradis. C\u00e2nd a trebuit s\u0103-l p\u0103r\u0103sesc \u015fi s\u0103 plec la Sibiu, \u00een \u0219aret\u0103 am avut o criz\u0103 de disperare de care-mi mai amintesc \u015fi ast\u0103zi.\u201d<\/i>\u00a0 Dup\u0103 trei ani, familia se mut\u0103 al\u0103turi de el, tat\u0103l s\u0103u fiind numit protopop al Sibiului.<\/p>\n

La 15 ani, \u00een clasa a VI-a de liceu, Cioran \u00eencepe s\u0103 dea citire lecturilor filozofice, interesat fiind de pasaje scrise de\u00a0 Mircea Florian, Diderot, Eminescu, Balzac, Tagore, Paulsen, Soloviov, Lichtenberg, Dostoievski, Flaubert, Schopenhauer \u015fi Nietzsche, declar\u00e2nd ulterior: \u201ec\u00e2nd eram foarte t\u00e2n\u0103r, nu m\u0103 atr\u0103geau dec\u00e2t bibliotecile \u015fi bordelurile\u201d.<\/i><\/p>\n

\u00cen perioada 1928 – 1932, urmeaz\u0103 cursurile Facult\u0103\u0163ii de Litere \u015fi Filosofie din Bucure\u015fti \u015fi studiaz\u0103 cu prec\u0103dere scrierile filosofilor \u015fi esteticienilor germani. \u00cenc\u0103 de la 17 ani c\u00e2nd s-a \u00eenscris la facultate, i-au ap\u0103rut insomniile care-l transformau parc\u0103 \u201e\u00eentr-un demon<\/i>\u201d, iar g\u00e2ndul obsesiv la moarte \u00eel urm\u0103rea \u201echiar \u015fi atunci c\u00e2nd m\u00e2ncam\u201d<\/i>. \u00centors la Sibiu, \u00een prima vacan\u0163\u0103 de studen\u0163ie, pe stada Spinarea C\u00e2inelui, \u201em\u0103 plimbam noaptea, eram ca o stafie \u015fi oamenii din acest or\u0103\u015fel credeau c\u0103 am mintea zdruncinat\u0103. \u015ei atunci mi-am spus: Trebuie s\u0103 scrii o carte!\u201d<\/i><\/p>\n

\u00cen ultimul an de facultate, public\u0103 articole \u00een periodicele \u201eCalendarul\u201d, \u201eFloarea de foc\u201d, \u201eG\u00e2ndirea\u201d, \u201eVremea\u201d \u015fi \u201eAzi\u201d. Studiile universitare le \u00eencheie cu o tez\u0103 de licen\u0163\u0103 asupra intui\u0163ionismului bergsonian \u015fi ob\u0163ine men\u0163iunea Magna cum laude<\/i>, de\u015fi, mai t\u00e2rziu va considera c\u0103 \u201enu eram f\u0103cut s\u0103 devin un intelectual. Ce dec\u0103dere! Mai bine m-a\u015f fi f\u0103cut l\u0103c\u0103tu\u015f\u201d.<\/i> \u00cen acela\u015fi an (1932), se \u00eenscrie la doctorat \u2013 specialitatea psihologie, sper\u00e2nd s\u0103 ob\u0163in\u0103 astfel o burs\u0103 \u00een Fran\u0163a sau Germania.<\/p>\n

\u201eAm \u00eenceput s\u0103 scriu \u00een tinere\u0163e, dup\u0103 ce terminasem studiile de filozofie, la 21 de ani. \u00cen acea perioad\u0103 \u00eencepeam s\u0103 nu mai cred \u00een filozofie, care p\u00e2n\u0103 atunci fusese totul pentru mine… Am \u00een\u0163eles c\u0103 ea te \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 pui probleme \u015fi \u00eentreb\u0103ri, dar c\u0103 apoi te las\u0103 prad\u0103 sor\u0163ii tale, pentru c\u0103 r\u0103spunsurile ei sunt \u00eentotdeauna \u00eendoielnice… <\/i>[\u2026] <\/i>Crezusem \u00eentotdeauna orbe\u015fte \u00een filozofie, eram fascinat de marile sisteme \u2013 Kant, Hegel, Fichte… \u015ei am abandonat-o, de dragul experien\u0163ei, al lucrurilor tr\u0103ite, al nebuniei cotidiene\u201d, <\/i>afirma autorul.<\/p>\n

Considera\u0163iile lui Cioran asupra a ceea ce \u00eensemna sau trebuia s\u0103 \u00eensemne democra\u0163ia \u015fi via\u0163a, aveau s\u0103 fie \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite \u015fi de al\u0163i intelectuali ai vremii (genera\u0163ia intelectualilor rom\u00e2ni ai anilor \u201930). Ecourile g\u00e2ndirii acestora ajungeau p\u00e2n\u0103 \u00een saloane \u015fi cafenele, Cap\u015fa reprezent\u00e2nd loca\u0163ia \u201e\u00een vog\u0103\u201d a vremii, unde asemenea intelectuali aveau s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103. \u00cei va cunoa\u015fte astfel pe Mircea Eliade, Eugene Ionesco, Benjamin Fontane \u015fi Victor Brauner, al\u0163ii ca el ce vor ajunge s\u0103-\u015fi lase puternice amprente \u00een istoria culturii la nivel mondial. \u201eL-am \u00eent\u00e2lnit pe Eliade pentru prima oar\u0103 prin 1932, \u00een Bucure\u015fti, unde tocmai terminasem vagi studii de filozofie. La vremea aceea el era idolul noii genera\u0163ii\u201d[\u2026] \u00cen forul meu l\u0103untric, \u00eei repro\u015fam prietenului meu c\u0103 nu-i \u00een stare s\u0103 se identifice cu nimic, c\u0103 vrea s\u0103 fie totul din neputin\u0163a de a fi ceva\u2026\u201d.<\/i><\/p>\n

Ajunge la Berlin cu o burs\u0103 a Funda\u0163iei Humboldt, iar \u00een perioada petrecut\u0103 acolo (1933 \u2013 1935) ajunge s\u0103 cread\u0103 c\u0103 hitlerismul poate fi un \u201enou stil de via\u0163\u0103\u201d. Mai t\u00e2rziu \u00eens\u0103 va scrie: \u201eceea ce mi-a p\u0103rut tulbur\u0103tor \u015fi angajant \u00een hitlerism este un caracter de fatalitate, de inexorabil colectiv, ca \u015fi cum to\u0163i oamenii ar fi instrumentele unei deveniri demonice, fanatiza\u0163i p\u00e2n\u0103 la imbecilitate \u00eentr-un clar-obscur al prezentului. \u00cen hitlerism, cazi. \u015ei a\u015fa cazi \u00een orice curent de mase cu tendin\u0163e dictatoriale\u201d.<\/i>Iar, \u201epentru a nu fi intoxicat sau contagiat de hitlerism, am \u00eenceput s\u0103 studiez budismul\u201d.<\/i><\/p>\n

Odat\u0103 cu \u00eentoarcerea sa \u00een Rom\u00e2nia, Cioran se va reg\u0103si drept simpatizant al legionarismului rom\u00e2n, consider\u00e2nd c\u0103 \u201esingura posibilitate, pentru ca Rom\u00e2nia s\u0103 nu fie o apari\u0163ie efemer\u0103, este infiltrarea spiritului spartan \u00eentr-o \u0163ar\u0103 de \u015fmecheri, de sceptici \u015fi de resemna\u0163i\u201d.<\/i><\/p>\n

\u00cen anul 1934 \u00eei apare prima carte, Pe culmile disper\u0103rii<\/i><\/b>. Porne\u015fte astfel \u00een via\u0163\u0103, la drum, \u00een \u201ec\u0103utarea infinit\u0103 de sine\u201d.<\/i> \u201eC\u00e2nd scrii, o faci realmente cu privire la mizeriile tale. Cel care te cite\u015fte se recunoa\u015fte \u00een ele, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t tot ce pare s\u0103 fie egoism nu e \u00een realitate dec\u00e2t o form\u0103 de caritate, de altruism, pentru c\u0103 ceilal\u0163i se recunosc \u00een aceste mizerii personale… cei ce vorbesc de probleme generale \u00eemi par, cel mai adesea, goi. \u015ei dac\u0103 vre\u0163i s\u0103 \u015fti\u0163i, cu filozofia asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103: \u00een str\u0103fundurile profunzimii ei, ea este vid\u0103.\u201d<\/i><\/p>\n

\u00cen \u0163ar\u0103, va mai publica \u00eenc\u0103 patru c\u0103r\u0163i: Cartea am\u0103girilor<\/i><\/b> (1936), Schimbarea la fa\u0163\u0103 a Rom\u00e2niei<\/i> <\/b>(1936), Lacrimi \u015fi sfin\u0163i<\/i><\/b> (1937) \u015fi Amurgul g\u00e2ndurilor<\/i> <\/b>(1940).<\/p>\n

\u00cen 1936 va preda, pentru prima \u015fi ultima dat\u0103 \u00een via\u0163a sa, ca profesor de filozofie la Liceul \u201eAndrei \u015eaguna” din Bra\u015fov. \u201eTimp de un an am predat filozofia \u00eentr-un liceu. Dar fusesem poreclit aproape <\/i>\u00ab<\/i>dementul<\/i>\u00bb<\/i>: \u00eentr-o zi am fost surprins \u00eenv\u0103\u0163\u00e2ndu-i pe copii c\u0103 totul este bolnav, p\u00e2n\u0103 \u015fi principiul identit\u0103\u0163ii…\u201d.<\/i>A predat filozofia \u00een sala de conferin\u0163e a liceului, iar, <\/i><\/b>\u201ec\u00e2nd am plecat de la Bra\u015fov, directorul liceului s-a \u00eemb\u0103tat de bucurie c\u0103 a sc\u0103pat de mine.\u201d<\/i><\/p>\n

Pleac\u0103 la Paris cu o burs\u0103 a Institutului Francez din Bucure\u015fti, de care va beneficia p\u00e2n\u0103 \u00een 1944. \u201e\u00cen 1937, am sosit la Paris, ca bursier al Institutului Francez din Bucure\u015fti. Promisesem s\u0103 scriu o lucrare de doctorat, dar asta era o minciun\u0103. Nu am f\u0103cut nici cea mai mic\u0103 \u00eencercare \u00een acest sens, de\u015fi nu \u00eencetam s\u0103 afirm c\u0103 lucrez la teza de doctorat\u201d.<\/i><\/p>\n

Cioran se \u00eenscrie la Facultatea de Litere a Universit\u0103\u0163ii din Paris \u015fi doi ani \u015fi-i petrece pedal\u00e2nd la biciclet\u0103 prin toat\u0103 Fran\u0163a, \u00een loc s\u0103 fie prezent la cursuri. Cu toate acestea, a beneficiat \u00een continuare de burs\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een 1944. Conduc\u0103torul Institutului Francez din Bucure\u015fti l-a sus\u0163inut, intrigat ini\u0163ial de comportamentul lui Cioran. \u201eM-a min\u0163it, nu a scris nicio lucrare de doctorat, \u00een schimb este singurul bursier care cunoa\u015fte Fran\u0163a temeinic, deoarece a umblat peste tot \u015fi, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, asta e mai mult dec\u00e2t o tez\u0103 de doctorat.\u201d<\/i><\/p>\n

\u00cen anul 1940, \u00eencepe scrierea ultimei sale c\u0103r\u0163i \u00een limba rom\u00e2n\u0103, \u00cendreptar p\u0103tima\u015f<\/i><\/b>, urm\u00e2nd s\u0103 o definitiveze \u00een 1945, anul c\u00e2nd se stabile\u015fte \u00een Fran\u0163a.<\/p>\n

\u201e\u00cen 1947, vara, \u00eentr-un sat nu departe de Dieppe, am \u00eencercat, ca simplu exerci\u0163iu, s\u0103 traduc Mallarm\u00e9 \u00een rom\u00e2ne\u015fte. \u015ei, deodat\u0103, am avut aproape o revela\u0163ie: trebuie s\u0103 te desprinzi de limba ta \u015fi s\u0103 \u00eencepi s\u0103 scrii numai \u00een francez\u0103. \u00cen ziua urm\u0103toare, m-am \u00eentors la Paris \u015fi am \u00eenceput de \u00eendat\u0103 s\u0103 scriu \u00een limba adoptiv\u0103 pe care o alesesem de la o clip\u0103 la alta. Foarte cur\u00e2nd a luat na\u015ftere prima variant\u0103 a lui \u201ePr\u00e9cis de d\u00e9composition\u201d….\u00a0 C\u00e2t\u0103 cafea, c\u00e2te \u0163ig\u0103ri \u015fi c\u00e2te dic\u0163ionare mi-au trebui ca s\u0103 pot scrie o fraz\u0103 mai mult sau mai pu\u0163in corect\u0103 \u00een aceast\u0103 limb\u0103 inabordabil\u0103, prea nobil\u0103 \u015fi prea distins\u0103 pentru gustul meu!\u201d<\/i><\/p>\n

Prima carte \u00een limba francez\u0103 apare la editura Gallimard, Pr\u00e9cis de d\u00e9composition<\/i><\/b> (Tratat de descompunere), <\/i>\u00een anul 1949. Vor urma publicarea c\u0103r\u0163ilor: Syllogismes de l\u2019amertume<\/i> <\/b>(Silogismele am\u0103r\u0103ciunii)-1952<\/i>, La tentation d\u2019exister<\/i><\/b> (Ispita de a exista)-1956<\/i>, Histoire et utopie<\/i><\/b> (Istorie \u015fi utopie)-1960<\/i>, La Chute dans le temps<\/i><\/b> (C\u0103derea \u00een timp)-1964<\/i>, Le Mauvais d\u00e9miurge <\/b>(Demiurgul cel r\u0103u) -1969<\/i>, De l\u2019inconv\u00e9nient d\u2019\u00eatre n\u00e9<\/i><\/b> (Despre neajunsul de a te fi n\u0103scut)-1973<\/i>, \u00c9<\/i>cart\u00e8lemen<\/b>t (Sf\u00e2rtecare)-1979<\/i>, Exercises d\u2019admiration<\/i><\/b> (Exerci\u0163ii de admira\u0163ie)-1986<\/i>, Aveux et anath\u00e8mes<\/i><\/b> (M\u0103rturisiri \u015fi anateme)-1987<\/i>. Mai t\u00e2rziu avea s\u0103 spun\u0103 c\u0103\u201e\u00een orice caz, am scris pentru a m\u0103 elibera pe mine de ceva. Vreau s\u0103 spun c\u0103 privesc tot ce am scris nu ca pe o teorie, ci \u00eentr-adev\u0103r ca pe o terapie pentru mine \u00eensumi.\u201d<\/i><\/p>\n

Celor care doreau s\u0103 afle cum se poate ajunge scriitor, Cioran le adresa mesajul: \u201eTrebuie s\u0103 v\u0103 scoate\u0163i din cap toate g\u00e2ndurile legate de carier\u0103, bani \u015fi succes. Un scriitor nu poate tr\u0103i dec\u00e2t s\u0103rac, f\u0103r\u0103 putin\u0163a de a purta de grij\u0103 unei familii.\u201d<\/i><\/p>\n

Tocmai de aceea, Cioran nu a avut o situa\u0163ie material\u0103 prea bun\u0103 \u015fi, odat\u0103 terminat\u0103 bursa Institutului Francez din Bucure\u015fti, \u00een 1945, au urmat vremuri grele pentru acesta. Despre acest lucru, va scrie: \u201eParisul era singurul ora\u015f din lume unde puteai s\u0103 fii s\u0103rac f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0163i fie ru\u015fine, f\u0103r\u0103 complica\u0163ii, f\u0103r\u0103 drame. Parisul a fost ora\u015ful ideal pentru un falit\u2026\u201d<\/i><\/p>\n

Cioran nu a acceptat s\u0103 i se acorde premii literare (Sainte-Beuve, Combat, Nimier) \u015fi a refuzat remunera\u0163ii de mii de franci. Singurul premiu acceptat de el este \u015fi primul care i se ofer\u0103 pentru debutul francez – Premiul Rivarol, \u00een 1950. \u201eNimic nu seam\u0103n\u0103 mai mult cu neantul dec\u00e2t gloria la Paris! Nu-mi vine s\u0103 cred c\u0103 am r\u00e2vnit \u015fi eu la asta! Sunt \u00eens\u0103 lecuit pe veci. E singurul progres adev\u0103rat cu care pot s\u0103 m\u0103 laud, dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani de b\u00e2jb\u00e2ieli, de e\u015fecuri \u015fi de dorin\u0163\u0103.<\/i>\u201d<\/i><\/p>\n

De-a lungul vie\u0163ii a dezvoltat un interes exagerat asupra diferitelor boli pe care suspecta a le avea. \u00cencercarea de a fi \u00eens\u0103 precaut cu starea sa de s\u0103n\u0103tate nu a putut combate dezastrul bolii Alzeimer (ironicul, absurdul \u015fi fatalul propriei existen\u0163e): \u201ePuteri cere\u015fti, ajuta\u0163i-m\u0103 s\u0103 nu m\u0103 destram, nu m\u0103 l\u0103sa\u0163i s\u0103 pier sub ochii mei, face\u0163i \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu fiu spectator al propriei mele dec\u0103deri, ci dimpotriv\u0103, s-o combat sau, dac\u0103 nu, s\u0103 mi-o \u00eensu\u015fesc \u00eentreag\u0103, s\u0103 m\u0103 arunc \u00een ea f\u0103r\u0103 regrete!\u201d<\/i><\/p>\n

Crunta boal\u0103 a reu\u015fit s\u0103-l \u201e\u015ftearg\u0103\u201dcomplet, sting\u00e2ndu-se \u00eentr-un abis al necunoa\u015fterii, la spitalul unde era internat, \u00een Paris, \u00een iunie 1995.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eAm avut, mai mult ca oricine altcineva, exact via\u0163a pe care am vrut-o: liber\u0103, f\u0103r\u0103 constr\u00e2ngerile unei profesii, f\u0103r\u0103 umilin\u0163e ustur\u0103toare \u015fi griji meschine. O via\u0163\u0103 de vis, aproape, o via\u0163\u0103 de lene\u015f, cum nu sunt multe \u00een acest veac. Am citit mult, \u00eens\u0103 numai ce mi-a pl\u0103cut, \u015fi dac\u0103 m-am str\u0103duit s\u0103 scriu \u015fi eu c\u0103r\u0163i, efortul mi-a fost r\u0103spl\u0103tit de satisfac\u0163ia c\u0103 nu m-am ab\u0103tut, \u00een ele, nicio clip\u0103 de la ideile \u015fi gusturile proprii. Dac\u0103 sunt nemul\u0163umit de ce am f\u0103cut, genul de via\u0163\u0103 pe care am dus-o, \u00een schimb, nu m\u0103 nemul\u0163ume\u015fte. \u015ei asta \u00eenseamn\u0103 enorm… <\/i><\/b>[..] <\/i><\/b>Marele succes al vie\u0163ii mele e c\u0103 am reu\u015fit s\u0103 tr\u0103iesc f\u0103r\u0103 o meserie. \u00cen fond, mi-am tr\u0103it via\u0163a destul de bine. M-am pref\u0103cut c\u0103 a fost un e\u015fec. \u00cens\u0103 n-a fost.\u201d<\/i><\/b><\/p>\n

Emil Cioran<\/i><\/b><\/p>\n

\u00a0<\/i><\/b><\/p>\n

\u00a0<\/i><\/b><\/p>\n

Sursa informa\u021biilor: Itinerariile unei vie\u021bi: E.M.Cioran; Apocalipsa dup\u0103 Cioran\/<\/i>Gabriel Liiceanu. \u2013 Bucure\u0219ti: Humanitas, 2011<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

www.romanipentruolume.ro \u00a0 \u00a0 \u00cenc\u0103 de la 17 ani c\u00e2nd s-a \u00eenscris la facultate, i-au ap\u0103rut insomniile care-l transformau parc\u0103 \u201e\u00eentr-un demon\u201d, iar g\u00e2ndul obsesiv la moarte \u00eel urm\u0103rea \u201echiar \u015fi atunci c\u00e2nd m\u00e2nca\u201d. \u00centors la Sibiu, \u00een prima vacan\u0163\u0103 de studen\u0163ie, pe stada Spinarea C\u00e2inelui, \u201em\u0103 plimbam noaptea, eram ca o stafie \u015fi oamenii din […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[4],"tags":[635,634],"class_list":["post-1833","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-anunturi-culturale","tag-emil-cioran","tag-romani-pentru-lume"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1833","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1833"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1833\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1834,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1833\/revisions\/1834"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1833"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1833"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1833"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}