www.romanipentruolume.ro<\/a> \u015fi pe pagina de Facebook, unde pute\u0163i g\u0103si mai multe detalii despre acest nou proiect cultural al Funda\u0163iei Sergiu Celibidache.<\/p>\n\u00a0<\/b><\/p>\n
Parteneri principali:<\/b> Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, Muzeul Na\u0163ional al Literaturii Rom\u00e2ne, Muzeul Na\u0163ional George Enescu<\/b><\/p>\n
\u00a0<\/b><\/p>\n
Sponsori: <\/b>Amgen; Asirom; Aristocrat Events Hall; BASF; Birou de Arhitectur\u0103 Pintilie; Casa Anke; Gilescu, V\u0103leanu \u015fi Partenerii; IBIS Hotels, Intesa Sanpaolo Bank; RIFIL; Sense; \u0162uca Zb\u00e2rcea & Asocia\u0163ii<\/p>\n
\u00a0<\/b><\/p>\n
Parteneri media:<\/b> Radio Rom\u00e2nia Muzical, Radio Rom\u00e2nia Cultural, Radio Rom\u00e2nia Actualit\u0103\u0163i, Radio Rom\u00e2nia Interna\u0163ional, Money TV, Spectacular TV, Grand Cinema Digiplex din B\u0103neasa Shopping City, Cocor, Rebus, Observatorul Cultural, Q Magazine, Ziarul Ring, Revista Centrul Vechi, Deutsche Zeitung, \u015eapte Seri, Academia Ca\u0163avencu, Rom\u00e2nia Liber\u0103, eva.ro, cinefan.ro, stirifeldefel.ro, modista.ro, egophobia.ro, Book Mag, Art Act Magazin, Calendar Evenimente<\/p>\n
<\/p>\n
\n![](\"http:\/\/i158.photobucket.com\/albums\/t103\/egophobia\/blog\/MirceaEliadeCreditfotoMuzeulLiteraturiiRomane_zps98b203bf.jpg\")
\n[© Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne]\n<\/p>\n
<\/p>\n
\u00a0<\/b><\/p>\n
Biografie Mircea Eliade<\/b><\/p>\n
\u00a0<\/b><\/p>\n
Drumul parcurs de cel mai important istoric al religiilor lumii din toate timpurile, \u00ee\u015fi are punctul de plecare la Bucure\u015fti, unde pe 13 martie 1907, venea pe lume cel al c\u0103rui nume este Mircea Eliade. Primele sale amintiri vor fi legate, \u00eens\u0103, de R\u00e2mnicu S\u0103rat, unde familia se mut\u0103 dup\u0103 na\u015fterea sa. Cinci ani mai t\u00e2rziu, familia se mut\u0103 din nou, de data aceasta la Cernavod\u0103, unde Mircea Eliade va urma clasa 1 de \u015fcoal\u0103 \u015fi unde va r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 \u00een 1914, c\u00e2nd se re\u00eentoarce \u00een Bucure\u015fti.<\/p>\n
\u00cenc\u0103 din copil\u0103rie tindea spre perfec\u0163iune \u015fi spre drumuri nestr\u0103b\u0103tute de nimeni p\u00e2n\u0103 atunci: \u201e<\/b>\u00cen mine se zbat, de c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu, dou\u0103 mari \u015fi seduc\u0103toare nostalgii: a\u015f vrea s\u0103 fiu \u00een fiecare zi \u00een alte ape, s\u0103 nu repet niciodat\u0103 nimic, s\u0103 nu-mi amintesc nimic, s\u0103 nu continuu nimic.\u201d (Mircea Eliade, \u015eantier, Editura Cugetarea, Bucure\u015fti, 1935, p. 219.) <\/i><\/p>\n
<\/p>\n
\u00centre anii 1914-1917, a urmat clasele primare ale \u015fcolii din strada M\u00e2ntuleasa, unde pasiunea lui au reprezentat-o orele de zoologie \u015fi istorie antic\u0103. O alt\u0103 pasiune a fost colec\u0163ionarea de timbre. La sf\u00e2r\u015fitul acestei perioade, se \u00eemprietene\u015fte cu ceea ce el \u00eensu\u015fi va numi mai t\u00e2rziu \u00een Memorii,<\/i>\u00a0 \u201ehaimanalele mahalalei\u201d, ajung\u00e2nd astfel pe terenurile virane ale Prim\u0103riei sau \u00een subsolurile Universit\u0103\u0163ii. Iar \u00een perioada petrecut\u0103 la Liceul \u201eSpiru Haret\u201d, Eliade devine pasionat de \u015ftiin\u0163ele naturale, prefer\u00e2nd s\u0103 studieze plantele \u015fi, din regnul animal, insectele, reptilele \u015fi batracienii. A trimis c\u0103tre \u201eBiblioteca pentru to\u0163i\u201d un mic volum numit \u201eG\u00e2ze \u015fi g\u00e2ng\u0103nii\u201d. Mai t\u00e2rziu a apreciat faptul c\u0103 nu-i fusese luat\u0103 \u00een seam\u0103 aceast\u0103 \u00eencercare f\u0103cut\u0103 de el la v\u00e2rsta de 13 ani. Totu\u015fi aceast\u0103 pasiune se va concretiza prin apari\u0163ia, pe 24 mai 1921, a articolului Du\u015fmanul viermelui de m\u0103tase<\/i>, \u00een \u201eZiarul \u015ftiin\u0163elor populare \u015fi al c\u0103l\u0103toriilor\u201d. Aceeasi revist\u0103 avea s\u0103 \u00eei oglindeasc\u0103 \u00een paginile sale povestirea Cum am g\u0103sit piatra filozofal\u0103, <\/i>constituind debutul s\u0103u literar, influen\u0163at fiind de o alt\u0103 pasiune al lui: chimia, ce va prinde contur prin instalarea unui laborator \u00een mansarda casei sale. Tot de la aceast\u0103 revist\u0103 va primi \u015fi primul s\u0103u premiu pentru seria de povestiri Amintiri din retragere, <\/i>urm\u00e2nd apoi colaborarea cu multiple alte reviste ale vremii. D\u00e2nd dovad\u0103 de mult\u0103 autodisciplin\u0103, \u00eenva\u0163\u0103 singur italiana \u015fi engleza pentru a avea acces la literatura scris\u0103 \u00een limbile respective, iar \u00een aceea\u015fi perioad\u0103 \u00eencepe s\u0103 studieze ebraica \u015fi persana.<\/p>\n
Dup\u0103 terminarea liceului, se \u00eenscrie la Facultatea de Litere \u015fi Filosofie unde \u00eei va avea profesori pe P.P. Negulescu, Constantin R\u0103dulescu-Motru \u015fi Nae Ionescu, acesta din urm\u0103 devenindu-i mentor. Pe l\u00e2ng\u0103 studierea unor personalit\u0103\u0163i din domeniul orientalisticii sau a istoriei religiilor, Eliade a \u00eenceput, \u00eenc\u0103 din timpul liceului, coresponden\u0163a cu ace\u015ftia, unul dintre ei fiind \u015fi Giovanni Papini (pe care \u00eel va \u00eent\u00e2lni cu ocazia unei c\u0103l\u0103torii \u00een Italia, \u00een 1927), sub influen\u0163a c\u0103ruia \u00eencepe s\u0103 scrie Romanul adolescentului miop<\/i>. \u00cen acela\u015fi an, Eliade va fi \u015fi \u00een Geneva cu o burs\u0103 de student oferit\u0103 de c\u0103tre Na\u0163iunile Unite, unde va scrie Itinerariul spiritual<\/i>. Pe l\u00e2ng\u0103 alte activit\u0103\u0163i, Eliade era \u015fi student conferen\u0163iar, iar prima conferin\u0163a important\u0103 la care a participat a fost cea din toamna lui 1927, \u0163inut\u0103 de Funda\u0163ia \u201eCarol I\u201d.<\/p>\n
India a reprezentat un interes \u00eenc\u0103 din clasa a VI-a de liceu, c\u00e2nd a trebuit s\u0103 sus\u0163in\u0103 o lucrare despre Rama, cu informa\u0163ii luate dintr-o singur\u0103 carte. Mai t\u00e2rziu, a descoperit c\u0103 respectiva lucrare nu avea leg\u0103tur\u0103 cu realitatea, de unde \u015fi \u201ene\u00eencrederea pentru diletan\u0163i, teama de a nu m\u0103 l\u0103sa p\u0103c\u0103lit de un amator, dorin\u0163a tot mai aprig\u0103 de a merge la izvoare, de a consulta exclusiv lucr\u0103rile speciali\u015ftilor, de a epuiza bibliografia.<\/i>\u201d (Mircea Eliade, Memorii, Edi\u0163ia a II-a, Editura Humanitas, 1997, p. 74.)<\/i> Este \u00eendemnat de profesorul de latin\u0103 s\u0103 \u00eenve\u0163e sanscrita, ceea ce va face, dup\u0103 un manual de Pizzagalli. Se va apropia de yoga prin dorin\u0163a sa de disciplin\u0103, autocontrol \u015fi \u00eenl\u0103tur\u0103rii nevoii de somn. \u00cencepe s\u0103 publice articole de orientalistic\u0103 \u015fi de cultur\u0103 indian\u0103. <\/i><\/p>\n
Anul 1928 este un an important pentru Eliade: \u00een octombrie, ob\u0163ine licen\u0163a cu o tez\u0103 despre filosofia Rena\u015fterii. De asemenea, \u00eei scrie maharajahului Manindra Chandra Nandy de Kassimbazar, pe care \u00eel descoperise \u00een prefa\u0163a volumului \u00eent\u00e2i din Istoria filozofiei indiene<\/i>, pentru a-i cere o burs\u0103 de studiu, pentru o perioad\u0103 de doi ani, la Calcutta, cu profesorul Surendranath Dasgupta. \u00cen paralel \u00eei scrie \u015fi profesorului Dasgupta pentru ca acesta s\u0103-l primeasc\u0103 ca doctorand al\u0103turi de el. Am\u00e2ndoi accept\u0103, iar Eliade face o cerere pentru o burs\u0103 c\u0103tre Ministerul de Finan\u0163e, care va fi respins\u0103. Unchiul s\u0103u va fi cel care \u00eel va \u00eemprumuta pe Eliade. La sf\u00e2r\u015fitul lui decembrie ajunge la Calcutta, unde \u00eencepe s\u0103 studieze gramatica sanscrit\u0103 \u015fi filosofia hindus\u0103 sub \u00eendrumarea profesorului Dasgupta<\/p>\n
Dup\u0103 numai o lun\u0103, este invitat s\u0103 \u0163in\u0103 o conferin\u0163\u0103 despre filosofia oriental\u0103 \u015fi occidental\u0103. \u00cen toat\u0103 aceast\u0103 perioad\u0103, Eliade este lipsit de sprijin moral \u015fi material, bursa pe care o prime\u015fte fiind mult prea mic\u0103 pentru un trai decent, \u00eens\u0103 va primi o alt\u0103 burs\u0103 pentru cinci luni, din Rom\u00e2nia, pe care o va folosi pentru c\u0103l\u0103torii \u00een interiorul Indiei. \u00cen 1929, va \u00eencepe s\u0103 scrie Isabel \u015fi apele diavolului<\/i>.<\/p>\n
\u00a0<\/b><\/p>\n
Datorit\u0103 perseveren\u0163ei \u015fi a tenacit\u0103\u0163ii sale, dup\u0103 doar patru luni, profesorul Dasgupta \u00eei trimite lui R\u0103dulescu-Motru o scrisoare prin care \u00eel laud\u0103 pe Eliade \u015fi progresele f\u0103cute de acesta. Despre \u00eencetarea bursei, \u00een noiembrie 1929, pe care o primea din \u0163ar\u0103, Eliade scrie: \u201eAr fi o crim\u0103 s\u0103 m\u0103 lase f\u0103r\u0103 bani tocmai acum, c\u00e2nd mi-am sacrificat tot ca s\u0103 \u00eencep studii noi \u015fi revelatoare pentru cultura noastr\u0103. Ar fi o crim\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eentorc \u00eenapoi acum, c\u00e2nd pot vorbi \u015fi scrie bine engleza, c\u00e2nd am \u00eenv\u0103\u0163at pu\u0163in sanscrita. Sunt con\u015ftient de viitorul meu \u015ftiin\u0163ific \u015fi sub niciun motiv nu voi admite s\u0103 mi-l uzurpe n\u0103t\u00e2ngia celor de la Minister. \u00cen orice capital\u0103 a\u015f fi bogat \u015fi cu imense mijloace de lucru la \u00eendem\u00e2n\u0103\u201d<\/i> (Mircea Handoca: Viata lui Mircea Eliade, Cluj-Napoca, 2002, pp.50-51).<\/i> \u00a0<\/i><\/b><\/p>\n
<\/p>\n
Un an mai t\u00e2rziu se mut\u0103 \u00een casa profesorului Dasgupta, unde <\/b>o cunoa\u015fte pe Maitreyi, fiica acestuia. Dup\u0103 c\u00e2teva luni \u00eens\u0103, va fi nevoit s\u0103 plece din casa profesorului s\u0103u deoarece acesta afl\u0103 de povestea de dragoste dintre el \u015fi fiica sa, Maitreyi. Eliade o cere \u00een c\u0103s\u0103torie pe Maitreyi, dar tat\u0103l ei refuz\u0103. Va reveni \u00een Rom\u00e2nia pentru a-\u015fi satisface serviciul militar, dar pl\u0103nuie\u015fte s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00eenapoi \u00een India.<\/p>\n
\u00cen 1932, debutul s\u0103u editorial este marcat de publicarea romanului Isabel \u015fi apele diavolului<\/i>, ca mai apoi s\u0103 apar\u0103 micul volum de eseuri Soliloquii.<\/i> Iar \u00een mai 1933, este publicat Maitreyi<\/i>. Romanul, tradus ulterior \u00een italian\u0103, german\u0103, francez\u0103, spaniol\u0103, portughez\u0103, ceh\u0103, slovac\u0103, polonez\u0103, bulgar\u0103 \u015fi englez\u0103, c\u00e2\u015ftig\u0103 un concurs de manuscrise. \u201eC\u00e2nd am citit \u00een ziare c\u0103 am fost premiat, m-am dus imediat la \u201eCultura na\u0163ional\u0103\u201d. Directorul Editurii, Alexandru Rosetti, m-a felicitat \u015fi mi-a \u00eenm\u00e2nat cecul de 20.000 de lei. M\u0103 credeam pe alt\u0103 planet\u0103. Puteam, \u00eentre altele, s\u0103-mi cump\u0103r dou\u0103 costume de haine. Maitreyi a ap\u0103rut la \u00eenceputul lunii mai, cu o superb\u0103 copert\u0103: un cap de indianc\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, inspirat dup\u0103 o fresc\u0103 de la Ajanta. Primii cititori au fost entuziasma\u0163i. (…) Edi\u0163ia s-a epuizat la sf\u00e2r\u015fitul lunii iunie, \u015fi chiar \u00een vara aceea cartea a fost retip\u0103rit\u0103 \u015fi epuizat\u0103. Edi\u0163ia a III-a a ap\u0103rut \u00een toamn\u0103. P\u00e2n\u0103 la Cr\u0103ciun, se v\u00e2nduser\u0103 aproape 10.000 de exemplare\u201d,<\/i> \u00ee\u015fi va aminti Eliade. (Mihai Iov\u0103nel: Cronologie a lui Mircea Eliade in cadrul Colectiei Biblioteca pentru Toti).<\/i> Maitreyi se va \u00eent\u00e2lni cu Sergiu Al-George, \u00een 1972, \u015fi atunci va afla despre roman. Va scrie la r\u00e2ndul ei un roman r\u0103spuns, Dragostea nu moare<\/i>, publicat \u00een 1974.<\/p>\n
\u00cen 1933, Eliade termin\u0103 doctoratul cu calificativul Magna cum laude, cu lucrarea Yoga. Psihologia medita\u0163iei indiene, <\/i>care se public\u0103 la Bucure\u015fti \u00een 1936. Dup\u0103 doctorat, Eliade devine suplinitor al Catedrei de logic\u0103 \u015fi metafizic\u0103, iar despre prima lec\u0163ie pe care o va sus\u0163ine, pe 25 noiembrie 1922, va declara: \u201ec\u00e2nd m-am \u00eendreptat spre amfiteatrul Titu Maiorescu, m-am \u00eentrebat dac\u0103 nu era la mijloc o eroare. Nu puteam crede c\u0103 toat\u0103 lumea aceea \u00eenghesuit\u0103 pe coridor venise s\u0103 m\u0103 asculte pe mine. \u015etiam bine c\u0103 majoritatea venise ca s\u0103 vad\u0103 \u015fi s\u0103 asculte pe autorul lui Maitreyi. Nu m\u0103 \u00een\u015felasem. (…) Am fost ascultat ca un oracol \u015fi r\u0103spl\u0103tit cu aplauze de \u00eentrunire politic\u0103.\u201d<\/i> <\/b>(Mircea Eliade, Memorii, op.cit., p. 274.)<\/i> Eliade va preda timp de cinci ani lec\u0163ii pentru care se preg\u0103te\u015fte con\u015ftiincios, iar cei din jurul s\u0103u nu au avut dec\u00e2t cuvinte de laud\u0103 la adresa activit\u0103\u0163ii sale.<\/p>\n
\u00a0<\/b><\/p>\n
\u00centre 1934 – 1936, Mircea Eliade se c\u0103s\u0103tore\u015fte cu Nina Mare\u015f \u015fi public\u0103 romanele \u00centoarcerea din rai<\/i>, Huliganii<\/i>, Lumina ce se stinge<\/i>, Domni\u015foara Cristina<\/i> (care va reprezenta un motiv pentru acuza\u0163ia de pornografie adus\u0103 \u00eempotriva lui, de c\u0103tre redactorul \u201eNeamului rom\u00e2nesc\u201d) \u015fi volumele de eseuri \u015fi studii Oceanografie<\/i>, India<\/i> \u015fi Alchimia asiatic\u0103<\/i>, iar \u015eantier<\/i> apare ca un \u201eroman indirect\u201d sub form\u0103 de jurnal. Pe 4 iunie 1937, Ministerul Educa\u0163iei Na\u0163ionale anun\u0163\u0103 c\u0103 Mircea Eliade a fost exclus din \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n
\u00cencepand cu anul urm\u0103tor, este \u00eengrijitorul edi\u0163iei \u00een dou\u0103 volume de Scrieri literare, morale \u015fi politice<\/i> din opera lui B.P. Ha\u015fdeu \u015fi al culegerii de articole scrise de Nae Ionescu, Roza v\u00e2nturilor<\/i>. De-asemeni, public\u0103 romanul \u015earpele<\/i> \u015fi studiul Cosmologie \u015fi alchimie babilonian\u0103<\/i>. Sub influen\u0163a lui Nae Ionescu, se accentueaz\u0103 simpatia lui Eliade pentru unele pozi\u0163ii ale legionarilor.<\/p>\n
\u00cen ianuarie 1938, Eliade este readus la Universitate \u015fi tot \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 \u00eencepe lucrul la revista \u201eZamolxis\u201d, condus\u0103 chiar de el. Fiind colaborator la \u201eCuv\u00e2ntul\u201d, ziar condus de Nae Ionescu care era \u00eenchis \u00een lag\u0103rul din Miercurea Ciuc, Eliade este vizat, iar pe 14 iulie 1938, este arestat \u015fi, pentru c\u0103 refuz\u0103 s\u0103 se desolidarizeze public de Mi\u015fcarea Legionar\u0103, este \u00eenchis \u00een lag\u0103rul de la Miercurea Ciuc, al\u0103turi de Nae Ionescu \u015fi de numero\u015fi al\u0163i legionari. Pe 25 octombrie este eliberat din motive medicale. Pe 29 octombrie, Eliade semneaz\u0103 totu\u015fi o\u00a0 declara\u0163ie prin care se desolidarizeaz\u0103 de Mi\u015fcarea Legionar\u0103. Apare, la sf\u00e2r\u015fitul anului, Nunt\u0103 \u00een cer<\/i>, scris \u00een lag\u0103r; \u201eprima edi\u0163ie, de 4.000 de exemplare, s-a epuizat destul de repede. Romanul a fost, cum se spunea pe atunci, \u201ebine primit de critic\u0103 \u015fi de public\u201d. Dar, de\u015fi s-a retip\u0103rit de dou\u0103 ori, n-a atins popularitatea de care se bucur\u0103 Maitreyi \u015fi Huliganii<\/i>\u201d (Mihai Iov\u0103nel: Cronologie a lui Mircea Eliade in cadrul Colectiei Biblioteca pentru Toti)<\/i>,<\/i> va scrie Eliade \u00een Memorii<\/i>. Public\u0103 \u015fi volumul de eseuri Fragmentarium<\/i> (1939), iar \u00een anul urm\u0103tor, pleac\u0103 la Londra, ca ata\u015fat cultural. Public\u0103 nuvelele Secretul doctorului Honigberger<\/i> \u015fi Nop\u0163i la Serampore<\/i>.<\/i><\/p>\n
\u00cen martie 1939, apare primul num\u0103r din cele trei ale revistei \u201eZalmoxis\u201d, ce va avea un ecou pozitiv printre savan\u0163ii din domeniu, mul\u0163i dintre ei trimi\u0163\u00e2ndu-i felicit\u0103ri lui Eliade. Revista va rena\u015fte \u00een 1961 \u015fi va fi publicat\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, sub numele de History of Religions<\/i>, fiind condus\u0103 de Mircea Eliade \u015fi colegii s\u0103i de la Universitatea Yale, J.M. Kitagawa \u015fi Charles Long.<\/p>\n
Din februarie 1941, Eliade este consilier cultural \u00een Portugalia, la Lisabona. \u00cen aceea\u015fi lun\u0103, Iphigenia<\/i>, pies\u0103 terminat\u0103 \u00eenainte de plecarea sa din \u0163ar\u0103, se joac\u0103 la Teatrul Na\u0163ional din Bucure\u015fti. \u00cen acest r\u0103stimp, public\u0103 studiile Mitul reintegr\u0103rii<\/i>, Salazar \u015fi revolu\u0163ia din Portugalia<\/i> (1942), Comentarii la legend\u0103 Me\u015fterului Manole<\/i> \u015fi volumul de eseuri Insula lui Euthanasius <\/i>(1943). Anul urm\u0103tor aduce cu sine moartea so\u0163iei sale, Nina Eliade, iar pe 20 mai 1943, autorul scria p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i: \u201eNu trebuie s\u0103 v\u0103 surprind\u0103 faptul c\u0103 nu se scrie nimic despre mine \u00een ziare. A\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2nd e\u015fti departe: lumea te uit\u0103. Eu \u00eens\u0103 nu lucrez ca s\u0103 m\u0103 aprecieze cei din \u0163ar\u0103 \u2013 ci ca s\u0103 fac cunoscut\u0103 Rom\u00e2nia \u00een str\u0103in\u0103tate. Aceasta am reu\u015fit cu v\u00e2rf \u015fi \u00eendesat, c\u0103ci presa portughez\u0103 scrie zilnic despre Rom\u00e2nia \u015fi chiar despre mine. Restul nu m\u0103 intereseaz\u0103.\u201d(<\/i>Mircea Handoca, Viata lui Mircea Eliade, op.cit., p. 115.) <\/i>Neput\u00e2nd s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, ocupat\u0103 de sovietici, de teama represaliilor pentru trecutul s\u0103u de \u201edreapta\u201d, Eliade ajunge la Paris, \u00een septembrie 1945, perioad\u0103 extrem de critic\u0103 pentru el din punct de vedere material. \u00centre 1946-1949, \u0163ine cursuri la Sorbonna, despre care le va scrie p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i: \u201eA fost o mare cinste care mi s-a f\u0103cut mie \u015fi indirect \u0163\u0103rii noastre \u2013 c\u0103ci, dup\u0103 Iorga, am fost singurul rom\u00e2n invitat s\u0103 \u0163in\u0103 cursuri la Sorbona.\u201d(<\/i>Mircea Handoca, Viata lui Mircea Eliade, op.cit., p. 117.)<\/i> Are numeroare contribu\u0163ii \u00een publica\u0163iile \u015ftiin\u0163ifice pariziene, iar \u00een martie 1948, scrie din nou p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i: \u201eDrag\u0103 mam\u0103 \u015fi papa, La 41 de ani, m\u0103 uit \u00een urm\u0103, v\u0103d c\u0103 Dumnezeu m-a ajutat s\u0103 fac at\u00e2tea pe care al\u0163ii n-au apucat s\u0103 le fac\u0103 \u00eentr-o via\u0163\u0103 de om. Am publicat 25 de volume, am 3-4 volume sub tipar, \u0163in cursuri la Sorbona, sunt cunoscut \u00een lumea \u00eentreag\u0103 (…) ceea ce face ast\u0103zi s\u0103 fiu considerat la Paris unul din cei mai mari savan\u0163i ai lumii.\u201d(<\/i>Mircea Handoca, Via\u0163a lui Mircea Eliade, op.cit., p. 121.)<\/i><\/p>\n
\u00cen 1949 public\u0103, la Paris, \u00een limba francez\u0103, Tratat de istorie al religiilor<\/i>, lucrarea sa de c\u0103p\u0103t\u00e2i \u015fi pilonul sistemului s\u0103u teoretic. \u00cencepe s\u0103 lucreze \u2013 \u00een limba rom\u00e2n\u0103, \u00een care a continuat s\u0103 scrie literatur\u0103 \u2013 la romanul Noaptea de S\u00e2nziene<\/i>. \u00cencep\u00e2nd cu 1950, desf\u0103\u015foar\u0103 o bogat\u0103 activitate interna\u0163ional\u0103 de conferen\u0163iar, fiind invitat la numeroase universit\u0103\u0163i, congrese \u015fi seminare. Tot \u00een acest an, Christinel Cotescu devine a doua so\u0163ie a sa. \u00cen 1955 apare traducerea fran\u0163uzeasc\u0103 a romanului Nop\u0163i de S\u00e2nziene<\/i>, cu titlul For\u00eat interdite<\/i>. Cartea, socotit\u0103 de Eliade capodopera lui literar\u0103, va ap\u0103rea \u00een limba rom\u00e2n\u0103 abia \u00een 1971, \u00eentr-o editur\u0103 a exilului, cu publicare \u00een Rom\u00e2nia abia \u00een 1991. Urmeaz\u0103 un lung \u015fir de volume de eseuri despre istoria \u015fi filozofia religiilor, traduse apoi din francez\u0103 \u00een mai toate limbile importante ale Europei \u015fi Asiei, care-i asigur\u0103 o imens\u0103 reputa\u0163ie interna\u0163ional\u0103, aceea a unuia dintre cei mai importan\u0163i g\u00e2nditori ai secolului: Mitul ve\u015fnicei \u00eentoarceri<\/i> (1949), \u015eamanismul<\/i> (1951), Imagini \u015fi simboluri<\/i> (1952), dou\u0103 volume despre Yoga (1949 \u015fi 1954), Mituri,<\/i> vise \u015fi mistere<\/i> (1975), Aspecte ale mitului<\/i> (1963), Sacrul \u015fi profanul<\/i> (1965, ini\u0163ial ap\u0103rut \u00een german\u0103 \u00een 1957) \u015fi multe altele, printre care masiva Istorie a credin\u0163elor \u015fi ideilor religioase<\/i>, \u00een trei volume (1976-1983).<\/p>\n
Ajunge profesor la Chicago \u00een 1957, unde va r\u0103m\u00e2ne p\u00e2n\u0103 la moarte, continu\u00e2nd \u00eens\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi petreac\u0103 o parte a anului la Paris. Scrie direct \u00een englez\u0103 unele studii ap\u0103rute \u00een From Primitives to Zen<\/i> (1967), ori Ocultism, vr\u0103jitorie \u015fi mode culturale<\/i> (1976). Continu\u0103 s\u0103 publice (numai) \u00een rom\u00e2ne\u015fte literatur\u0103, Memorii<\/i> \u015fi Jurnalul<\/i>, al\u0103turi de o imens\u0103 coresponden\u0163\u0103 cu vechi \u015fi noi prieteni din Rom\u00e2nia, urm\u0103rind mereu, de aproape, ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een \u0163ara lui. Astfel, la Madrid \u00eei apare \u00een rom\u00e2n\u0103, un volum de Nuvele <\/i>(1963). Refuz\u0103 \u00eens\u0103 \u00eentoarcerea la Bucure\u015fti pentru a nu cau\u0163iona astfel regimul politic de acolo.<\/p>\n
\u00cen 1966 este ales \u00een Academia American\u0103 de Arte \u015fi \u015etiin\u0163e \u015fi devine Doctor Honoris Causa al Universit\u0103\u0163ii Yale. Acela\u015fi titlu \u00eel prime\u015fte de la multe alte Universit\u0103\u0163i celebre din lume, printre care cea de la Sorbona (1976). Un an mai t\u00e2rziu apare, la Paris, \u00een limba rom\u00e2n\u0103, culegerea de nuvele fantastice, \u00cen curte la Dionis<\/i>. \u00cen acela\u015fi an prime\u015fte, la Bruxelles, titlul de membru al Academiei Belgiene.<\/p>\n
\u00cen Rom\u00e2nia anului 1978, apare traducerea din Aspecte ale mitului<\/i>, iar \u00een 1980 traducerea De la Zalmoxis la Genghis Han<\/i>. \u00cen francez\u0103 e publicat primul volum de memorii, versiunea \u00een englez\u0103 ap\u0103r\u00e2nd \u00een 1981, cu titlul Autobiography<\/i>. Tot \u00een 1981, Eliade \u00eei poveste\u015fte lui Ioan Petru Culianu: \u201eAbia \u00een India am \u00een\u0163eles temeiurile tradi\u0163ionale ale vie\u0163ii \u0163\u0103ranului rom\u00e2n. India mi-a revelat o societate stratificat\u0103 \u00een clase de v\u00e2rst\u0103 (\u00een spe\u0163\u0103, cinci clase), \u00een care fiecare clas\u0103 \u00ee\u015fi avea func\u0163ia \u015fi prestigiul ei. Experien\u0163a celor v\u00e2rstnici era respectat\u0103 \u015fi nimeni nu s-ar fi g\u00e2ndit vreodat\u0103 s\u0103 se lipseasc\u0103 de ea. La fel, \u00een societatea rom\u00e2neasc\u0103 de la \u0163ar\u0103 dinainte de r\u0103zboi, \u00eenaintarea \u00een v\u00e2rst\u0103 antrena automat sporirea prestan\u0163ei \u00een interiorul unei comunit\u0103\u0163i. \u00cen substan\u0163\u0103, b\u0103tr\u00e2nii nu erau arunca\u0163i la gunoi.\u201d (Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, Editura Nemira, Bucure\u015fti, 1995, p. 216.)<\/i><\/p>\n
Ani mai t\u00e2rziu, \u00een 1985, Catedrei de Istoria Religiei din Chicago i se d\u0103 numele lui Mircea Eliade. Dup\u0103 moartea sa, apar cele 16 volume din Encyclopaedia of Religions<\/i>, pe care Eliade le-a coordonat \u015fi \u00eengrijit \u00een calitate de editor, \u00een ultimii ani ai vie\u0163ii.<\/p>\n
Despre momentul ceremoniei funerare, la 22 aprilie 1986, un martor al evenimentului avea s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103: \u201eAm fost cu adev\u0103rat surprins s\u0103 v\u0103d c\u00e2t\u0103 lume venise s\u0103 asiste la slujb\u0103. Erau opt-nou\u0103 sute de oameni. Era ca un pelerinaj. Am rev\u0103zut atunci oameni pe care nu-i mai \u00a0v\u0103zusem de ani de zile. Din cauza num\u0103rului lor mare fusese aleas\u0103 pentru ceremonie Rockefeller Chapel (Chicago, SUA), \u00eentruc\u00e2t capela care se afla l\u00e2ng\u0103 Divinity School era prea mic\u0103. A fost o alegere bun\u0103. Pentru oricare alt istoric al religiilor de ast\u0103zi, Rockefeller Chapel ar fi fost prea mare<\/i>.\u201d (Florin Turcanu: Mircea Eliade. Prizonierul istoriei, Bucure\u015fti, 2005, pp. 642-643)<\/i><\/p>\n
\u00cen 1988 apare al doilea volum de Memorii<\/i>, \u00een francez\u0103, iar \u00een 1989 este publicat, la Bucure\u015fti, un volum cuprinz\u00e2nd scrierile de tinere\u0163e Romanul adolescentului miop<\/i> \u015fi Gaudeamus<\/i>.<\/p>\n
Dup\u0103 revolu\u0163ia din 1989 \u00eencepe ac\u0163iunea de recuperare sistematic\u0103 a operei lui Mircea Eliade \u00een Rom\u00e2nia. C\u0103r\u0163ile lui, beletristice \u015fi \u015ftiin\u0163ifice, ca \u015fi Memoriile<\/i>, Jurnalul<\/i> \u015fi coresponden\u0163a, se v\u00e2nd \u00een sute de mii de exemplare. \u00cen 2006 se public\u0103 la Bucure\u015fti Jurnalul portughez \u015fi alte scrieri<\/i>, sub \u00eengrijirea lui Sorin Alexandrescu, toate din perioada petrecut\u0103 la Lisabona, dintre care Jurnalul<\/i> este inedit. Tot Sorin Alexandrescu dedic\u0103 aceleia\u015fi perioade, p\u00e2n\u0103 atunci pu\u0163in cunoscute, Mircea Eliade,<\/i> dinspre Portugalia<\/i> (2006). Mul\u0163i al\u0163i autori scriu despre Mircea Eliade, \u00een numeroase \u0163\u0103ri, inclusiv \u00een Rom\u00e2nia, printre care Mac Linscott Ricketts, Brian Rennie, Douglas Allen, Roberto Scagno, Peter Duerr, Mircea Handoca, \u015fi cel mai recent Andreea R\u0103suceanu \u015fi Mihaela Gligor. \u015ei teatrul lui este recuperat, juc\u00e2ndu-se, printre altele, la Napoli \u00een 2012.<\/p>\n
\u201eLa Bucure\u015fti, Paris, Chicago, poate \u015fi altundeva, aceea\u015fi mi\u015fcare se isca, de adunare c\u0103tre Mircea, ca \u00eenspre un firesc centru… Ritualul reg\u0103sirii anuale a lui Mircea Eliade era pentru noi to\u0163i… semnul c\u0103 \u00eenvingeam risipirea noastr\u0103 prin lume, distan\u0163a \u00een spa\u0163iu \u015fi mai ales \u00een timp, de o \u0163ar\u0103, de un Centru, \u00een care cu to\u0163ii c\u00e2ndva ne-am aflat \u015fi care a fost al nostru. Mircea Eliade a reprezentat pentru noi acest centru pierdut. Pentru rom\u00e2nii de pretutindeni. Rom\u00e2nia din literatura lui s-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat mai pur\u0103 dec\u00e2t cea din realitate, c\u0103utarea \u015fi exaltarea centrului \u00een paginile lui Eliade a compensat pierderea \u015fi degradarea Rom\u00e2niei \u00een actualitate. Imaginea Centrului, reg\u0103sit\u0103 la Mircea, a fost o imagine interioar\u0103, dar ea a fost o imagine rom\u00e2neasc\u0103.” (Articol ap\u0103rut \u00een revista Limite, publicat\u0103 de Virgil Ierunca, Paris, noiembrie 1986, p.5 \u015fi republicat \u00een volumul lui Sorin Alexandrescu, Privind \u00eenapoi, modernitatea, Bucure\u015fti, Editura Univers, 1999, p.272-273).<\/i><\/p>\n
\n![](\"http:\/\/i158.photobucket.com\/albums\/t103\/egophobia\/blog\/MirceaEliadeSursafotoMuzeulLiteraturiiRomane_zps62f50063.jpg\")
\n[© Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne]<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
wwww.romanipentruolume.ro Drumul parcurs de cel mai important istoric al religiilor lumii din toate timpurile, \u00ee\u015fi are punctul de plecare la Bucure\u015fti, unde pe 13 martie 1907, venea pe lume cel al c\u0103rui nume este Mircea Eliade. \u00cenc\u0103 din copil\u0103rie tindea spre perfec\u0163iune \u015fi spre drumuri nestr\u0103b\u0103tute de nimeni p\u00e2n\u0103 atunci: \u201e\u00cen mine se zbat, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2},"jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[4,22],"tags":[638,634],"class_list":["post-1847","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-anunturi-culturale","category-recomandari","tag-mircea-eliade","tag-romani-pentru-lume"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1847","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1847"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1847\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1848,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1847\/revisions\/1848"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1847"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1847"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1847"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}