{"id":482,"date":"2009-04-07T10:42:07","date_gmt":"2009-04-07T08:42:07","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.dap.ro\/?p=482"},"modified":"2009-04-07T10:42:07","modified_gmt":"2009-04-07T08:42:07","slug":"noul-extrem-si-vechiul-clasic-in-tigrul-alb","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/?p=482","title":{"rendered":"Noul extrem \u015fi vechiul clasic \u00een Tigrul alb"},"content":{"rendered":"

Am postat, pe 11 februarie, un prim text despre acest roman de debut al scriitorului \u015fi jurnalistului indian, unde comparam, \u00eentre ele, pove\u015ftile \u015fi consecin\u0163ele lor culturale, \u00eens\u0103, se pare, f\u0103r\u0103 s\u0103 anticipez c\u0103 taxinomia mea comparatist\u0103 avea ca numitor comun o alt\u0103 compara\u0163ie, temporal-istoric\u0103, pe care abia \u00een acest text secund o duc mai aproape de consecin\u0163ele ei critice a\u015fteptate. Efectele subliminare (sau nu) ale acelui prim text se v\u0103d sim\u0163ite \u00een rezultatul perfect lizibil al urm\u0103toarelor r\u00e2nduri:<\/span><\/span><\/em><\/p>\n

<\/p>\n

\u00a0<\/span><\/span><\/p>\n

Experimentalul, \u00een sine, nu are alocat niciun tronson temporal. El se afl\u0103 \u00een afara<\/em> timpului (\u00eei planeaz\u0103 \u00eentreaga lungime pe axa temporal\u0103), dar este situat \u015fi \u00een fa\u0163a<\/em> timpului (\u00eei a\u015fteapt\u0103 partea cea mai recent\u0103 \u2013 noul contemporan extrem \u2013 s\u0103 \u00eel ajung\u0103 din urm\u0103). Experimentalul este, a\u015fadar, at\u00e2t atemporal, c\u00e2t \u015fi posterior timpului \u00een sine. De aceea, probabil, \u015fi avant-garda<\/em> literar\u0103, care este cea mai experimental\u0103 parte a literaturii, se afl\u0103, \u015fi ea, \u00een afara, dar \u015fi \u00een fa\u0163a literaturii canonice propriu-zise. Cum este legat, \u00een aceste condi\u0163ii, noul de experimental? \u00cen primul r\u00e2nd, noul este forma tradi\u0163ional\u0103 a experimentalului<\/em>. \u00cen al doilea r\u00e2nd, noul este partea cea mai veche a experimentalului<\/em>. Este at\u00e2t de veche, \u00eenc\u00e2t experimentalul nici nu \u015fi-l mai aminte\u015fte<\/span>:<\/span> noul devine antichitatea, de cele mai multe ori imemorial\u0103 \u015fi incomprehensibil\u0103, a experimentalului. Probabil \u015fi de aceea literatura avant-gardei<\/em> nu se simte \u00een niciun fel conectat\u0103 la timpul canonului literar, pe care dore\u015fte s\u0103-l distrug\u0103 fie prin ignoran\u0163\u0103, fie prin uitare. Dar, pentru c\u0103 experimentalul a\u015fteapt\u0103 \u00eentotdeauna ca noul s\u0103-l ajung\u0103, noul avant-gardei<\/em> chiar \u00eel ajunge \u00een cele din urm\u0103 \u015fi i se \u00eencorporeaz\u0103<\/span>:<\/span> <\/span>avant-garda<\/span><\/em> devine parte integrant\u0103 a modernismului, dar numai dup\u0103 ce noul a ajuns din urm\u0103 experimentalul \u015fi numai dup\u0103 ce experimentalul, odat\u0103 ajuns din urm\u0103 de nou, intr\u0103 \u00een timp \u015fi devine, \u00een consecin\u0163\u0103, clasicizabil. A\u015fadar, noul se afl\u0103 at\u00e2t la limita posterioar\u0103 a timpului, c\u00e2t \u015fi \u00een afara experimentalului. Experimentalul este partea cea mai nou\u0103 \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, partea cu adev\u0103rat extrem\u0103 a timpului \u00eensu\u015fi<\/em>. Dar vechiul cum se leag\u0103 de nou? Vechiul este cel mai temporal tronson al timpului \u015fi, de aceea, tronsonul s\u0103u temporal cu adev\u0103rat clasic<\/em>. \u00centreaga lui \u00eentindere temporal\u0103 se afl\u0103 \u00een interiorul timpului. Numai extremitatea lui anterioar\u0103 m\u0103rgine\u015fte atemporalitatea \u00een direc\u0163ia opus\u0103 celei \u00een care este ea m\u0103rginit\u0103 de experimental, dar nu m\u0103 intereseaz\u0103 aceast\u0103 limit\u0103 \u00eentr-o reprezentare bidimensional\u0103 a unit\u0103\u0163ilor de m\u0103sur\u0103 ale timpului. Dac\u0103, dimpotriv\u0103, axa temporal\u0103 s-ar tridimensionaliza prin transformarea ei \u00eentr-o sfer\u0103, a\u015f putea observa cum cele dou\u0103 extreme se unesc \u015fi cum vechiul devine forma cea mai recent\u0103 a experimentalului. Probabil de aceea literatura avant-gardei<\/em> nu are, intrinsec, vechime, iar vechimea ei strict cronologic\u0103 are aceea\u015fi durat\u0103 temporal\u0103 cu noutatea ei estetic\u0103. \u00cen fine, dac\u0103 noul este partea cea mai veche a experimentalului \u015fi vechiul forma cea mai recent\u0103 a experimentalului, experimentalul, \u00een sine, este at\u00e2t vechi prin tradi\u0163ie, c\u00e2t \u015fi nou prin mod\u0103. Dar aceast\u0103 concluzie contrazice integral descrierea experimentalului ca o entitate atemporal\u0103. Atemporalitatea originar\u0103 a experimentalului este asimilat\u0103 timpului \u00een sine.<\/span><\/span><\/p>\n

\u00a0<\/span><\/span><\/p>\n

Cazul Tigrului alb<\/em> al lui Aravind Adiga ar putea deveni simptomatic \u015fi ar putea consolida, prin succesul avut la critic\u0103, aceast\u0103 tendin\u0163\u0103, cel pu\u0163in pentru mine, \u00eembucur\u0103toare. \u00cen romanul s\u0103u, clar experimental, experimentul pe care mizeaz\u0103 \u00eentreaga carte este c\u00e2t se poate de vizibil: lizibilitatea lui narativ\u0103 nu este nicidecum blocat\u0103. Experimentul nu mai e lectural, ci pur de limbaj sau de structur\u0103 (pagina de Internet a personajului central, ca \u015fi adresa lui de e-mail, reprezint\u0103 un fel de interfa\u0163\u0103 narativ\u0103 unde \/ pe care \u00eentreaga sa via\u0163\u0103 este rezumat\u0103 publicitar \u015fi ceremonios) \u015fi, oricum ar fi, el nu mai e blocat de propria lui expresivitate \u015fi accesul cititorului la el nu numai c\u0103 nu mai e \u00eengreunat de o expresivitate experimental\u0103, ci este chiar facilitat de stilul direct, concis \u015fi aproape intim cu cititorul, de sintaxa didactic\u0103, dar \u015fi de lexicul s\u0103u deloc dificil. Accesul la experimentul central al c\u0103r\u0163ii (interac\u0163iunea unui personaj real-istoric, premierul Chinei, dar absent \u015fi pasiv ca orice receptor, cu unul fictiv-anistoric \u2013 \u00een sens tipologic \u2013, dar prezent \u015fi activ cum e antrepenorul-criminal \u015fi singurul transmi\u0163\u0103tor al materialului narativ; ca \u015fi transformarea personajului real-istoric \u00een fictiv-anistoric \u015fi a celui fictiv-anistoric \u00een real-istoric \u2013 de tip donquijotesc) nu este cu nimic \u00eengr\u0103dit \u015fi experimentul ca atare nu se obnubileaz\u0103 pe sine printr-o expresivitate experimental\u0103 care, dup\u0103 mine, ar face orice experiment redundant, pentru c\u0103 l-ar ascunde de el \u00eensu\u015fi \u015fi chiar l-ar anula.<\/span><\/span><\/p>\n

Dar nu totul \u0163ine de noul extrem \u2013 experimentalul \u2013 \u00een acest roman. \u00cen fond, Tigrul alb<\/em> este un roman epistolar. Ce este diferit fa\u0163\u0103 de precursorul s\u0103u de secol XVIII este forma scrisorii \u015fi limbajul epistolar \u00een care scrisorile romane\u015fti sunt scrise. \u00cens\u0103 nici aceast\u0103 diferen\u0163\u0103 nu \u0163ine de con\u0163inut. <\/span><\/span><\/p>\n

\u00cen romanele epistolare ale lui Samuel Richardson (1689-1761), scrisorile care le compun sunt \u00een forma clasic\u0103 a epistolei<\/span>:<\/span> sunt scrise pe h\u00e2rtie, cu pana, iar printre r\u00e2nduri se mai pot strecura \u015fi pete de cerneal\u0103, aspectul general al scriiturii, oric\u00e2t de caligrafic\u0103 ar fi m\u00e2na care ar produce-o, tot mai las\u0103 privirii atente semnele sigure ale imperfec\u0163iunii grafice. Aceste scrisori sunt \u00eenc\u0103 umane<\/span>:<\/span> producerea lor nu este \u00eenc\u0103 tehnic\u0103. Pentru a m\u0103 \u00eencadra \u00een urm\u0103toarea form\u0103 a epistolei, trebuie s\u0103 m\u0103 men\u0163in \u00een compara\u0163ia ei corespunz\u0103toare<\/span>:<\/span> epistolele Pamelei sunt analoge. \u00cen Tigrul alb<\/em>, scrisorile pe care Balram le compune pentru premierul chinez nu mai sunt scrise \u00een forma clasic\u0103 a epistolei. Ele sunt scrisori electronice, scrise \u00een mediu electronic \u015fi transmise destinatarului lor tot prin mediul electronic. Epistolele Pamelei s-au transformat \u00een e-mail-urile lui Balram. Ele nu mai sunt scrise pe h\u00e2rtie, ci tastate la calculator. Ele nu mai sunt a\u015fternute pe h\u00e2rtie de pana bine \u00eembibat\u0103 \u00een cerneal\u0103, ci derulate \u00een josul paginii electronice de cursorul editorului \u00een care sunt compuse. Pentru a m\u0103 men\u0163ine \u00een compara\u0163ia deja stabilit\u0103, spun c\u0103 e-mail-urile lui Balram sunt digitale. Aceasta este diferen\u0163a major\u0103 dintre scrisorile de secol XVIII \u015fi e-mail-urile secolului XXI<\/span>:<\/span> faptul c\u0103 primele sunt analoge \u015fi cele din urm\u0103 sunt digitale. \u00cen rest, \u015fi unele, \u015fi altele, con\u0163in tr\u0103iri umane ce trebuie \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite semenilor no\u015ftri mai apropia\u0163i. Ambele con\u0163in adev\u0103rurile umane ale acelor reprezentan\u0163i ai speciei ce doresc s\u0103 la imortalizeze \u00een scris.<\/span><\/span><\/p>\n

C\u00e2t despre limbajul epistolar, diferen\u0163ele sunt tot de form\u0103, cu toate c\u0103 deosebirile par a fi mai nuan\u0163ate. \u00cen epistolele Pamelei abund\u0103 exclama\u0163iile, de\u015fi nu toate \u00eei apar\u0163in, ci majoritatea vin, \u00een comentariile morale al\u0103turate lor, de la naratorul omniscient ce \u00eenc\u0103 se confunda \u00een secolul al XVIII-lea, p\u00e2n\u0103 la indivizibilitate, cu \u00eensu\u015fi autorul romanului. Exclama\u0163iile sunt \u00eenso\u0163ite de ohtaturi<\/em>, cum le numise anacreontic Costache Conachi (1778-1849) cu vreo jum\u0103tate de secol mai t\u00e2rziu, semne, toate, ale unui excedent sentimental v\u0103dit. Limbajul epistolelor Pamelei este \u00een esen\u0163\u0103 emo\u0163ional.<\/span><\/span><\/p>\n

E-mail-urile lui Balram sunt compuse \u00eentr-o altfel de limb\u0103. Ohtaturile<\/em> pline de sim\u0163ire lipsesc cu des\u0103v\u00e2r\u015fire. Exclama\u0163iile sunt, \u015fi ele, extrem de rare \u015fi, pe unde mai apar, \u00eendeplinesc un cu totul alt rol. Nu mai introduc uimirea adev\u0103rat\u0103 despre starea sufleteasc\u0103 deplorabil\u0103 \u00een care se afl\u0103 Pamela de c\u00e2nd fiul fostei ei st\u0103p\u00e2ne a transformat-o \u00eentr-o prizonier\u0103 de lux a propriilor lui sentimente fa\u0163\u0103 de ea, ci mirarea pref\u0103cut\u0103 a lui Balram c\u0103 domnul Premier al Chinei \u00eenc\u0103 nu \u015ftie c\u0103 nu indienii au inventat chiar totul \u00eenainte ca britanicii s\u0103 le fi \u00eensu\u015fit, mi\u015fele\u015fte, pe toate. (Avem, \u00een acest caz, un protocronism indian, pe care Edgar Papu nu l-ar recunoa\u015fte, desigur, \u00een registrul \u00een care \u00eentreg limbajul epistolar din Tigrul alb<\/em> l-a formulat). \u00cen schimb, abund\u0103 semnele de \u00eentrebare ce sunt puse \u00een fruntea unor \u00eentreb\u0103ri aparent nevinovate \u015fi naive, dar care sunt, de fapt, subversive \u015fi, c\u00e2teodat\u0103, inten\u0163ionat r\u0103ut\u0103cioase. Toate aceste indicii<\/span>:<\/span> totala absen\u0163\u0103 a ohtaturilor<\/em>, pu\u0163inele exclama\u0163ii \u015fi proliferarea endemic\u0103 a \u00eentreb\u0103rilor, alc\u0103tuiesc specificul limbajului epistolar al e-mail-urilor lui Balram adesate domului Jiabao. Iar specificul acestui limbaj epistolar de secol XXI este ironia. El nu mai este emo\u0163ional \u015fi, \u00een mare parte, sincer, cum era deja \u00een zorii romantismului, ci ironic \u015fi, probabil c\u0103 \u00een integralitatea lui, perfid, cum mai este \u00eenc\u0103 \u015fi la crepusculul, cel pu\u0163in deocamdat\u0103 teoretic, al postmodernismului.<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am postat, pe 11 februarie, un prim text despre acest roman de debut al scriitorului \u015fi jurnalistului indian, unde comparam, \u00eentre ele, pove\u015ftile \u015fi consecin\u0163ele lor culturale, \u00eens\u0103, se pare, f\u0103r\u0103 s\u0103 anticipez c\u0103 taxinomia mea comparatist\u0103 avea ca numitor comun o alt\u0103 compara\u0163ie, temporal-istoric\u0103, pe care abia \u00een acest text secund o duc mai […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[295],"tags":[719,196],"class_list":["post-482","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-jurnal-eidotomic","tag-jurnal-eidotomic","tag-patrick-calinescu"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/482","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=482"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/482\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=482"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=482"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=482"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}