Se mai poate face, \u00een acest secol, filozofie nou\u0103? Mai poate exista, de acum \u00eencolo, filozofie care s\u0103 fie nou\u0103? Care s\u0103 se numeasc\u0103 nou\u0103 pentru c\u0103 \u00eentrune\u015fte toate condi\u0163iile noului filozofic?<\/p>\n
\u00cen primul r\u00e2nd, da, filozofie se face \u2013 \u015fi s-a f\u0103cut \u2013 tot timpul \u2013 \u015fi la fel de tot timpul<\/em> se va face \u015fi \u00een continuare, pentru c\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 filozofia este dragostea omului de \u00een\u0163elepciune; \u015fi pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 filozofia este, aproximativ \u00eencep\u00e2nd cu Platon, \u015fi un discurs intelectual academiza(n)t; \u015fi pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 filozofia este \u015fi un fel \u2013 cu totul special \u2013 de recurs la memorie (ne aducem aminte numai ce nu \u00een\u0163elegem fiindc\u0103, par\u0163ial, ce \u00een\u0163elegem nu prea reu\u015fim s\u0103 \u0163inem minte dincolo de spa\u0163iul natural al unei epoci filozofice); filozofia este, mai presus de toate aceste fapte, felul uman de a inter-rela\u0163iona cu \u00eenconjur\u0103torul nostru complex, c\u0103ruia \u00eei spunem, antropomorfizant, realitate. \u015ei, c\u00e2t\u0103 vreme omul va avea de-a face cu realitatea din jurul s\u0103u, \u00eens\u0103 \u015fi din toate jururile sale, filozofia va reprezenta calea de acces \u2013 la ea \u2013 cea mai accesibil\u0103, \u00een ciuda faptului imediat evident c\u0103 nu poate fi dec\u00e2t mental ezoteric\u0103 \u015fi intelectual elitist\u0103, a\u015fadar invizibil\u0103 omului pornit \u00een c\u0103utarea ei.<\/p>\n \u00cen al doilea r\u00e2nd, trebuie de v\u0103zut ce \u00eenseamn\u0103 nou<\/em> \u00een raport cu filozofia pe care acest nou<\/em> se presupune c\u0103 o \u00eennoie\u015fte. Acest lucru este, de fapt, o opera\u0163ie complicat\u0103 \u015fi egal de dubioas\u0103. Noul filozofic se dovede\u015fte a fi eludat dintotdeauna filozofia pe care trebuia s-o \u00eennoiasc\u0103; mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, se pare c\u0103 noul filozofic \u015fi-a c\u00e2\u015ftigat locul de \u00eennoitor \u00een filozofie numai dup\u0103 ce filozofia particular\u0103 pe care el trebuia s-o \u00eennoiasc\u0103 s-a \u00eenvechit suficient de mult pentru a putea fi institu\u0163ionalizat\u0103, temporal fals, ca filozofie nou\u0103. Concluzia fireasc\u0103 este c\u0103 filozofia nou\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care exist\u0103 a\u015fa ceva, prin noul filozofic care o \u00eennoie\u015fte, este fie, pur \u015fi simplu, o contradic\u0163ie \u00een termeni, asem\u0103n\u0103toare celei dintre filozofie \u015fi istorie \u00een accep\u0163iunea lor antic\u0103, fie un anacronism vinovat de toate implica\u0163iile sale temporale, pentru c\u0103 este imposibil, cronologic, ca noul filozofic s\u0103 devin\u0103 astfel numai dup\u0103 ce se \u00eenveche\u015fte \u00een cadrul institu\u0163ional al unei filozofii noi. Or, mai exist\u0103 o posibilitate pe care concluzia mea n-a acoperit-o \u00een fraza anterioar\u0103: filozofia nou\u0103, \u00een virtutea noului filozofic care este nou numai \u00een spa\u0163iul s\u0103u natural (care este spa\u0163iul natural al noului \u015fi c\u00e2t de \u00eentins este acesta reprezint\u0103 dou\u0103 \u00eentreb\u0103ri de bun sim\u0163, c\u0103rora voi \u00eencerca s\u0103 le r\u0103spund, \u00een orice caz, \u00een alt\u0103 parte), probabil c\u0103 este un fel de filozofie a priori<\/em> nou\u0103, pentru c\u0103, se pare, noul \u00een ea apare \u00eentotdeauna \u00een inten\u0163ia noului filozofic de a o \u00eennoi \u00eenainte ca ea s\u0103 fie, cu adev\u0103rat, nou\u0103. Dac\u0103 primul caz scos \u00een relief filozofic de concluzia mea, conform c\u0103ruia filozofia nou\u0103 ar fi o simpl\u0103 contradic\u0163ie \u00een termeni, s-ar putea dovedi viabil numai \u00een m\u0103sura \u00een care nu ar mai exista niciun agent filozofic func\u0163ional care s\u0103 implementeze noul filozofic \u00een filozofia pe care, astfel, ar urma s-o \u00eennoiasc\u0103, ultimul caz scos \u00een relief filozofic de concluzia mea, conform c\u0103ruia filozofia nou\u0103 este exclusiv o filozofie a priori<\/em> nou\u0103, s-ar putea dovedi viabil numai \u00een m\u0103sura \u00een care aprioricul \u015fi-ar pierde sensul categoric de anterioritate temporal\u0103 \u015fi s-ar transforma \u00eentr-un fel de am\u00e2nare indefinit\u0103 a acestei anteriorit\u0103\u0163i chiar \u015fi \u00een spa\u0163iul natural al posteriorit\u0103\u0163ii temporale sau, mai pe scurt, al vechiului. Dar, cum \u00een realitate noul poate deveni vechi numai c\u00e2nd anterioritatea ce desemneaz\u0103 noul cedeaz\u0103 locul posteriorit\u0103\u0163ii ce reprezint\u0103 vechiul, iar probabilele forme de suprapunere nu sunt \u015fi posibile, nici acest caz in extremis<\/em> acoperit de concluzia mea nu pare s\u0103 se poat\u0103 aplica oric\u0103rui model al filozofiei noi \u00eennoibile prin noul filozofic. \u00cen ceea ce prive\u015fte cazul intermediar, conform c\u0103ruia filozofia nou\u0103 este, de fapt, un anacronism ce nu poate fi dep\u0103\u015fit exclusiv temporal, concluzia mea \u00een sf\u00e2r\u015fit prezint\u0103 singura viabilitate \u00een virtutea c\u0103reia filozofia nou\u0103 s-a dovedit a \u015fi fi nou\u0103, fie \u015fi numai institu\u0163ional. Filozofia, anacronic, nou\u0103, \u00ee\u015fi poate dep\u0103\u015fi condi\u0163ia, dac\u0103 nu temporal, atunci istoric. Exemplul pe care \u00eel consider a fi cel mai relevant pentru acest caz median al filozofiei noi este filozofia cartezian\u0103. Strict temporal, aceast\u0103 filozofie auto-intitulat\u0103 nou\u0103, nu a putut dep\u0103\u015fi anacronismul \u00een care s-a format \u015fi \u00een care a continuat, pentru o bun\u0103 bucat\u0103 de timp, s\u0103 existe. Numai prin istorie anacronismul ini\u0163ial a fost eliminat, \u00een momentul \u00een care aceast\u0103 filozofie nou\u0103 a fost astfel intitulat\u0103 \u00een vechiul cadru institu\u0163ional al filozofiei devenind, \u00een consecin\u0163\u0103, istoric\u0103<\/em>. S-ar putea face, \u00een acest punct, urm\u0103toarea remarc\u0103: nu numai filozofia cartezian\u0103 era nou\u0103, dar \u015fi institu\u0163ia ei, care nu existase niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een acel moment. Problema privit\u0103 astfel, s-ar putea conchide c\u0103 at\u00e2t filozofia nou\u0103 era nou\u0103, c\u00e2t \u015fi cadrul ei institu\u0163ional, cu alte cuvinte, era nou at\u00e2t con\u0163inutul filozofiei noi, c\u00e2t \u015fi forma ei, numai c\u0103, oric\u00e2t de nou\u0103 ar p\u0103rea sau chiar ar fi institu\u0163ia cartezian\u0103 a filozofiei carteziene, nu la fel de nou\u0103 este sau doar pare, institu\u0163ia filozofic\u0103 a filozofiei ca atare. Iar eu precis la acest al doilea cadru institu\u0163ional, care este \u015fi primul \u00een ordinea importan\u0163ei, pentru c\u0103 \u00eel \u00eencorporeaz\u0103 pe primul, m-am referit. A\u015fadar, filozofia cartezian\u0103 a ajuns, oficial, o filozofie nou\u0103 numai \u00een cadrul, vechi, al institu\u0163iei general filozofice. \u00cenainte de a ajunge, c\u00e2nd era deja o filozofie veche \u2013 cel pu\u0163in \u00een termeni strict filozofic epocali \u2013 filozofie nou\u0103, filozofia cartezian\u0103 nu era dec\u00e2t o extremitate filozofic\u0103, iar, aparent, extremit\u0103\u0163ile filozofice se afl\u0103 \u00een afara timpului, deci \u015fi \u00een afara noului \u015fi al vechiului, pentru c\u0103 nu pot fi \u00eenc\u0103 nici noi, nici vechi din simplul motiv c\u0103 nu li se poate atribui nicio valoare de adev\u0103r temporal\u0103, cum este noul sau vechiul, c\u00e2t\u0103 vreme sunt pozi\u0163ionate in extremis<\/em> \u00een raport cu filozofia ca atare.<\/p>\n \u00cen al treilea r\u00e2nd, r\u0103m\u00e2ne de v\u0103zut, cred, pe termen nedeterminat, care sunt exact condi\u0163iile de \u00eentrunit prin care o filozofie devine filozofie nou\u0103 \u00een virtutea noului filozofic. Este posibil ca printre aceste condi\u0163ii s\u0103 se numere \u015fi obligativitatea ca filozofia aspirant\u0103 la titlul de filozofie nou\u0103 s\u0103 nu aib\u0103 ca obiect de filozofare niciunul dintre subiectele filozofice ale filozofiei calificate, de dragul simetriei, drept vechi? Se poate, mai pe scurt, ca \u00een noua filozofie s\u0103 nu se mai discute despre entit\u0103\u0163ile morale (Binele, Frumosul, Dreptatea), despre cele fizice (Timpul, Spa\u0163iul, Corpul) sau despre cele metafizice (Fiin\u0163a, Lucrul, Dumnezeu)? Se pare c\u0103 filozofia nou\u0103, oric\u00e2t de nou\u0103 ar fi, nu poate s\u0103 renun\u0163e la aceste subiecte filozofice, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 obligativitatea ca ele s\u0103 nu mai fac\u0103 parte din filozofia nou\u0103 nu se num\u0103r\u0103 printre condi\u0163iile pe care ea trebuie s\u0103 le \u00eentruneasc\u0103. C\u0103utarea unor astfel de condi\u0163ii este, \u00een fond, van\u0103, pentru c\u0103 se presupune c\u0103 ceea ce face ca o filozofie s\u0103 fie nou\u0103 nu sunt subiectele pe care le abordeaz\u0103, ci metoda prin care poate s\u0103 abordeze subiectele morale, fizice sau metafizice deja men\u0163ionate. Acest lucru este forte important pentru c\u0103 el delimiteaz\u0103, cu mare claritate, zona precis\u0103 a noului filozofic \u00een virtutea c\u0103ruia o filozofie poate s\u0103 fie filozofie nou\u0103, iar noul filozofic al filozofiei noi, ale c\u0103rui condi\u0163ii ea le \u00eentrune\u015fte, const\u0103 \u00een metoda de abordare a subiectelor filozofice pe care filozofia nou\u0103 le alege pentru a-i forma corpul epistemic. Aparent, singura condi\u0163ie important\u0103 este identificarea exact\u0103 a noului filozofic al filozofiei noi \u015fi \u00eenscrierea ei \u00een orbita lui evident\u0103. Aplicat\u0103 la filozofia cartezian\u0103, depistarea noului filozofic \u00een aceast\u0103 filozofie nou\u0103 este de ajutor \u015fi pentru c\u0103, f\u0103r\u0103 el, nu s-ar mai putea distinge influen\u0163ele filozofice din filozofia nou\u0103, care sunt, \u00een esen\u0163\u0103, vechi \u00een raport cu noul filozofic al filozofiei noi, de ceea ce o influen\u0163eaz\u0103, care este, practic, nou \u00een raport cu ele. \u00cen noul filozofic intr\u0103 a\u015fadar, \u015fi aceast\u0103 opera\u0163ie de filtrare, clasificare \u015fi or\u00e2nduire a influen\u0163elor anteriore filozofiei noi, iar aceast\u0103 opera\u0163ie complex\u0103 de (re)cunoa\u015ftere a vechiului \u00een nou \u0163ine, \u015fi ea, de metoda de abordare a subiectelor filozofice. Este, cred, partea sa mai mult<\/em> calitativ\u0103, dec\u00e2t cantitativ\u0103, cum e partea subiectelor filozofice \u00eense\u015fi, care e mai mult<\/em> cantitativ\u0103, dec\u00e2t calitativ\u0103. Ilustrativ pentru filozofia cartezian\u0103 este lan\u0163ul ei specific de influen\u0163e ce este, \u00een sine, vechi, dar care, \u00een acela\u015fi timp, formeaz\u0103 sau pune bazele noului filozofic al acestei filozofii noi. O extenuare exhaustiv\u0103 a tuturor influen\u0163elor care au modelat c\u00e2te ceva \u00een filozofia cartezian\u0103, chiar dac\u0103 este posibil\u0103 sau \u00een general de dorit, \u00een acest loc unde eu vreau s\u0103 ar\u0103t, de fapt, dac\u0103 mai este posibil\u0103 \u00een secolul nostru o<\/em> filozofie nou\u0103, aleg\u00e2nd filozofia cartezian\u0103 ca fundal explicativ, este imposibil\u0103 \u015fi inutil\u0103. O rememorare a celor mai importante astfel de influen\u0163e (c\u0103i ale vechiului c\u0103tre nou) este \u00eens\u0103 de dorit. Pentru a simplifica lucrurile, reamintesc drumul epistemic \u2013 cel pozitiv \u2013 al filozofiei carteziene. Pe cel negativ \u2013 aristotelismul pe care filozofia cartezian\u0103 \u015fi-a propus s\u0103-l dep\u0103\u015feasc\u0103 prin utilizarea anti-aristotelianismului din epoc\u0103 \u2013 nu-l discut \u00een acest loc. Noul cartezian a fost influen\u0163at de vechiul augustinian, devenit, \u00een raport cu vechiul platonism care, \u015fi el, l-a influen\u0163at, nou. Descenden\u0163a influen\u0163elor este deci urm\u0103toarea: cartezianismul a fost influen\u0163at de augustinianism, care a fost influen\u0163at de platonism. Sau: noul este \u00eenvechit de vechi, iar vechiul este \u00eennoit de vechi. Deja se poate observa c\u0103 noul \u015fi vechiul, \u00een raportul pe care-l formeaz\u0103, nu sunt reprezentate \u00een aceea\u015fi cantitate calitativ\u0103. A\u015fadar, filozofia cartezian\u0103 este fie o filozofie nou\u0103 \u00eenainte<\/em> de-a se \u00eenvechi \u00een cadrul institu\u0163ional al unei filozofii noi (cartezianismul per se<\/em>), fie este o filozofie veche \u00eenainte<\/em> de-a fi nou\u0103 \u00eenainte<\/em> de-a se \u00eenvechi \u00een cadrul institu\u0163ional al unei filozofii noi (cartezianismul de inspira\u0163ie augustinian\u0103), fie este o filozofie nou\u0103 \u00eenainte<\/em> de-a fi veche \u00eenainte<\/em> de-a fi nou\u0103 \u00eenainte<\/em> de-a se \u00eenvechi \u00een cadrul institu\u0163ional al unei filozofii noi (cartezianismul de inspira\u0163ie augustinian\u0103 de inspira\u0163ie platonician\u0103).<\/p>\n R\u0103spunz\u00e2nd la toate aceste \u00eentreb\u0103ri despre condi\u0163iile \u00een care se mai poate face \u00een secolul nostru filozofie, am l\u0103sat, pentru final, cea mai important\u0103 \u00eentrebare ce poate decurge din primele: cum se poate face filozofie \u00een secolul nostru dac\u0103 (tot) am convenit asupra faptului c\u0103 filozofie \u00een secolul nostru \u00eenc\u0103 se mai poate face?<\/p>\n O parte din r\u0103spuns l-am dat deja \u00een descrierea, \u00een mediul altor r\u0103spunsuri, a raportului dintre nou \u015fi vechi. Esen\u0163ial pentru aflarea metodei de a face filozofie \u00een contemporaneitatea noastr\u0103 este explicarea acestui raport \u015fi speran\u0163a c\u0103 el este pe deplin func\u0163ional. Dac\u0103 acest raport \u00eent\u00e2mpin\u0103 \u2013 sau a \u00eent\u00e2mpinat \u2013 \u015fi anumite dificult\u0103\u0163i, ca anacronismul dep\u0103\u015fibil numai \u00een istorie prin abandonarea specificului s\u0103u temporal, care, \u00een fapt, s-a dovedit a fi \u015fi dificultatea cea mai pu\u0163in dificil\u0103 dintre toate, el, \u00een acela\u015fi timp, st\u0103 \u015fi la baza metodei \u00een sine prin care se mai poate face filozofie \u00een acest secol al nostru. Este deja clar c\u0103, \u00een raport cu filozofia nou\u0103, noul \u015fi vechiul nu sunt distribuite \u00een mod egal \u015fi c\u0103 unul dintre ele \u00eel domin\u0103 pe cel\u0103lalt propor\u0163ional. Aparent, noul ar trebui s\u0103 fie majoritar \u00een filozofia nou\u0103 pe care se presupune c\u0103 o \u00eennoie\u015fte prin noul filosofic \u00eennoitor. \u00cens\u0103, \u00een ciuda acestei aparen\u0163e, cov\u00e2r\u015fitor \u00een raportul dintre nou \u015fi vechi din filozofia nou\u0103 este vechiul. \u00cen filozofia nou\u0103, oricare ar fi ea, filozofia cartezian\u0103 r\u0103m\u00e2n\u00e2nd un foarte bun exemplu, noul constituie numai partea care nu s-a fragmentat \u00eenc\u0103 \u00een alte p\u0103r\u0163i \u2013 tot noi sau, dimpotriv\u0103, vechi. Vechiul, pe de alt\u0103 parte, nu este, ca noul, un bloc monolit, a c\u0103rui omogenitate este pe c\u00e2t de clar\u0103, pe at\u00e2t de confuz\u0103, ci, mai exact, o sum\u0103 de vechiuri fragmentate, sparte dintr-un poten\u0163ial unic vechi originar. Augustinianismul este un astfel de vechi. Platonismul este, la fel, un asemenea vechi. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 vechiul nu se opre\u015fte, \u00een absolut, la platonism, ci \u00ee\u015fi continu\u0103 fragmentarea \u00eenspre parmenidianism, heraclitianism, pitagoreanism, \u015fi chiar dincolo de ele, p\u00e2n\u0103 la acel poten\u0163ial unic vechi originar de facto<\/em> incasabil. El se opre\u015fte la platonism numai pentru filozofia cartezian\u0103, de\u015fi chiar \u015fi platonismul pare s\u0103 fie destul de \u00eendep\u0103rtat de filozofia nou\u0103 numit\u0103, \u00een acest context particular, filozofie cartezian\u0103. \u00cen consecin\u0163\u0103<\/em>, noul filozofic al filozofiei noi, carteziene sau nu, reprezint\u0103 practic o f\u0103r\u00e2mi\u0163are a vechiului originar. Fiecare fragment din acest vechi originar este \u00eennoit de noul filozofic al filozofiei noi \u015fi transformat, astfel, \u00eentr-un nou func\u0163ional, din punct de vedere institu\u0163ional, re-transformat \u00een vechi.\u00a0<\/span><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Se mai poate face, \u00een acest secol, filozofie nou\u0103? Mai poate exista, de acum \u00eencolo, filozofie care s\u0103 fie nou\u0103? Care s\u0103 se numeasc\u0103 nou\u0103 pentru c\u0103 \u00eentrune\u015fte toate condi\u0163iile noului filozofic? \u00cen primul r\u00e2nd, da, filozofie se face \u2013 \u015fi s-a f\u0103cut \u2013 tot timpul \u2013 \u015fi la fel de tot timpul se va […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[295],"tags":[719,196],"class_list":["post-641","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-jurnal-eidotomic","tag-jurnal-eidotomic","tag-patrick-calinescu"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/641","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=641"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/641\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=641"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=641"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=641"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}