Inter- \u015fi trans-disciplinaritatea sunt utile pentru pan-comparatismul \u015ftiin\u0163ific modern, \u00eens\u0103 r\u0103d\u0103cina lor istoric\u0103 pare s\u0103 fi st\u00e2njenit epistemele clasice, iar filosofilor respectivelor trasee intelectuale pare s\u0103 le fi st\u00e2rnit cel mult uimirea.<\/p>\n
\nL\u00f6with pomene\u015fte de o asemenea \u00eempreunare ciudat\u0103, care, \u00een general pentru antici, nu numai c\u0103 nu putea s\u0103 func\u0163ioneze normal \u00een acest cuplu no\u0163ional, dar era \u015fi logic imposibil\u0103: filosofia istoriei<\/em>. Abia Voltaire avea s\u0103 reu\u015feasc\u0103 s\u0103 \u00eempace filosofia cu istoria \u015fi s\u0103 le uneasc\u0103 \u00eentr-o disciplin\u0103 nou\u0103, inter- \u015fi trans-disciplinar\u0103, unul dintre primii precursori, moderni, ai pan-comparatismului \u015ftiin\u0163ific contemporan.<\/p>\n \nFunkenstein aminte\u015fte, \u015fi el, de o asemenea \u00eempreunare, cu nimic mai pu\u0163in stranie, de exemplu, pentru mintea aristotelic\u0103, care s-a f\u0103cut \u00eentre fizic\u0103 \u015fi matematic\u0103. Din varii motive, mai degrab\u0103 filosofice dec\u00e2t matematice sau fizice, \u015fi acest cuplu no\u0163ional li se p\u0103rea anticilor, cum li s-a p\u0103rut, p\u00e2n\u0103 prin secolul al XIV-lea, \u015fi medievalilor, o adev\u0103rat\u0103 contradic\u0163ie \u00een termeni. Numai a\u015fa-zisa revolu\u0163ie \u015ftiin\u0163ific\u0103 din secolul al XVII-lea a f\u0103cut posibil\u0103 o uniune \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u00eentre matematic\u0103 \u015fi fizic\u0103, \u00eens\u0103 numai dup\u0103 ce matematica \u015fi fizica n-au mai apar\u0163inut de filosofie, care le desp\u0103r\u0163ise \u00een lumea complet opus\u0103 a lucrurilor inteligibile (matematica) \u015fi a celor sensibile (fizica).<\/p>\n \n\u00cen ambele cazuri, inter- \u015fi trans-disciplinaritatea pan-comparatismului \u015ftiin\u0163ific modern este rezolvat\u0103 prin alipirea \u00eentr-o epistem\u0103 autonom\u0103 a dou\u0103 structuri noetice ce nu aveau, la origine, nimic \u00een comun.<\/p>\n \nAm ales s\u0103 \u00eencep aceste r\u00e2nduri despre ontologia virtual\u0103, probabil c\u0103 primele dintre multe altele, cu un foarte scurt istoric al conjug\u0103rilor epistemice, pentru c\u0103 mi se pare normal ca \u015fi propria mea al\u0103turare, ontologia virtual\u0103<\/em>, s\u0103 aib\u0103 o istorie din care s\u0103 se trag\u0103 \u015fi c\u00e2teva exemple ilustre prin care s\u0103 se legitimeze.<\/p>\n \nCe este ontologia, \u00eentr-un fel sau altul, toat\u0103 lumea trebuie s\u0103 \u015ftie. Ce este, pe de alt\u0103 parte, ontologia virtual\u0103, nu \u015ftiu nici dac\u0103 eu \u00eensumi \u015ftiu foarte bine ce este, momentan, pentru c\u0103, sincer, pare s\u0103 fie la foarte \u00eenceputul ei \u00een formare. \u00cenainte de-a spune c\u00e2teva lucruri introductive despre ea, am s\u0103 trec pe curat ce m\u0103 intereseaz\u0103 pe mine din ce este, \u00een general, ontologia, ca ramur\u0103 clasic\u0103 a filosofiei, \u015fi apoi am s\u0103 leg aceste date de virtualismul ei, care o face ontologie virtual\u0103.<\/p>\n \nA\u015fadar, ce este ontologia clasic\u0103 sau ontologia autonom\u0103 din punct de vedere epistemic? \u00cen primul r\u00e2nd, trebuie s\u0103 \u00eencep cu observa\u0163ia c\u0103 ontologia nu a fost niciodat\u0103 cu adev\u0103rat autonom\u0103, \u015fi c\u0103 a fost \u00eentotdeauna legat\u0103, chiar dac\u0103 numai indirect, de metafizic\u0103, c\u0103reia i-a dat subiectul prim de investiga\u0163ie, f\u0103r\u0103, \u00eens\u0103, s\u0103 i se \u015fi subordoneze ierarhic. \u00cen al doilea r\u00e2nd, trebuie s\u0103 continui cu observa\u0163ia c\u0103 ontologia a fost dintotdeauna o \u015ftiin\u0163\u0103 ce \u015fi-a contrazis propriul obiect de cercetare, \u015fi al c\u0103rei obiect de cercetare a contrazis, la r\u00e2ndul s\u0103u, \u00eens\u0103\u015fi ideea de \u015ftiin\u0163\u0103 care s\u0103-l poat\u0103 avea ca subiect de cercetare. Ontologia este, deci, \u015ftiin\u0163a fiin\u0163elor sau \u015ftiin\u0163a fiin\u0163\u0103rii, cum ne atr\u0103gea aten\u0163ia Heidegger, iar fiin\u0163ele, mai pu\u0163in, dar fiin\u0163area, mai mult sau chiar de tot, pare s\u0103 se sustrag\u0103 complet cercet\u0103rii \u015ftiin\u0163ifice, adic\u0103 analitice, logice, senzoriale \u015fi vizibile<\/em>, pe care \u015ftiin\u0163a o practic\u0103 \u00een general. \u00cen cel mai r\u0103u caz, atunci, putem spune, probabil, c\u0103 ontologia este o \u015ftiin\u0163\u0103 a in\u015ftiin\u0163ificului<\/em>, o \u015ftiin\u0163\u0103 ce-\u015fi contrazice \u00een permanen\u0163\u0103 natura fundamental\u0103, de \u015ftiin\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 s\u0103 se \u015fi auto-distrug\u0103 din interior. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, ontologia r\u0103m\u00e2ne o \u015ftiin\u0163\u0103, \u00eens\u0103 r\u0103m\u00e2ne s\u0103 fie o \u015ftiin\u0163\u0103 a inexplorabilului, \u00een care testul, ca metod\u0103 de verificare at\u00e2t a datelor prelevate \u00een mod \u015ftiin\u0163ific, c\u00e2t \u015fi a propriei ei \u015ftiin\u0163ificit\u0103\u0163i, nu este metoda relevant\u0103, \u015fi nici curent\u0103, prin care corpusul ei \u015ftiin\u0163ific, dar \u015fi dimensiunea sa \u015ftiin\u0163ific\u0103, poate fi verificat, asimilat \u015fi legitimat ca atare. Ontologia nu poate astfel s\u0103 fie dec\u00e2t o \u015ftiin\u0163\u0103 poetic\u0103, sau o \u015ftiin\u0163\u0103 pre-\u015ftiin\u0163ific\u0103, \u00een care metodele de investigare \u015ftiin\u0163ific\u0103 nu se afl\u0103 \u00een cuprinsul testelor, ci \u00een intui\u0163ia, pur teoretic\u0103, a inepuizabilului abstract \u015fi a inefabilului mental.<\/p>\n \nPentru a deveni virtual\u0103, ontologia trebuie s\u0103 fie a\u015fa cum am descris-o p\u00e2n\u0103 acum. Pentru a se transforma \u00een ontologie virtual\u0103, ea mai trebuie s\u0103 fac\u0103 un lucru foarte important: s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 v\u00e2rsta metafizic\u0103 \u00een care a ap\u0103rut \u015fi s-a manifestat p\u00e2n\u0103 acum \u015fi s\u0103 treac\u0103 \u00eentr-o perioad\u0103 post-metafizic\u0103, \u00een care fiin\u0163area, mai mult dec\u00e2t fiin\u0163ele \u00eensele pe care le investigheaz\u0103, s\u0103 nu mai aib\u0103 nici m\u0103car conturul indefinit al quiddit\u0103\u0163ii ei primare.<\/p>\n \nPentru ontologia virtual\u0103, cu alte cuvinte, axioma constitutiv\u0103 a ontologiei metafizice, un lucru este acel lucru prin ceea ce este el, el \u00eensu\u015fi, acel lucru<\/em>, nu mai poate func\u0163iona \u015fi nu mai poate fi valabil\u0103. Postulatul inteligibilit\u0103\u0163ii din ontologia metafizic\u0103 devine, pentru ontologia virtual\u0103, cel mai important impediment al ei \u015fi principala cauz\u0103 a imposibilit\u0103\u0163ii de auto-formulare \u015fi existen\u0163\u0103 de sine. Pentru ontologia virtual\u0103, fiin\u0163area r\u0103m\u00e2ne fiin\u0163are numai cu condi\u0163ia ca inteligibilitatea sa s\u0103 \u00ee\u015fi piard\u0103 caracterul quidditar din ontologia metafizic\u0103. Astfel spus, fiin\u0163area nu mai este esen\u0163a ei \u015fi lucrul exact care o face s\u0103 fie \u00eentocmai cum este, ci \u00ee\u015fi autonomizeaz\u0103 esen\u0163a \u015fi renun\u0163\u0103 la ea \u00een favoarea unei pluralit\u0103\u0163i de esen\u0163e, din care fiin\u0163area, \u00een func\u0163ie de context, \u00ee\u015fi acceseaz\u0103 precis acea esen\u0163\u0103, care, la momentul dat, o poate preciza c\u00e2t mai bine ca fiin\u0163area care este.<\/p>\n \nApare, \u00een ontologia virtual\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, o scar\u0103 de selec\u0163ie a esen\u0163elor pe care fiin\u0163area ca atare le poate prelua la un moment dat. Ontologia virtual\u0103 introduce, \u00een v\u00e2rsta post-metafizic\u0103 a ontologiei clasice, conceptul de multi-esen\u0163\u0103 (poli-ousia<\/em>), dar \u015fi opera\u0163ia de selec\u0163ie a unei esen\u0163e, pentru aceea\u015fi fiin\u0163are unic\u0103, \u00een func\u0163ie de context \u015fi de scopul pentru care trebuie s\u0103 func\u0163ioneze. Fiin\u0163area se rigidizeaz\u0103 \u015fi se uniformizeaz\u0103 pe sine \u00eentr-o fiin\u0163are unic\u0103, dar cu esen\u0163e multiple. Pentru ontologia virtual\u0103, quidditatea sau inteligibilitatea fiin\u0163ei sunt no\u0163iuni desuete. Pe de alt\u0103 parte, nici latura \u201esensibil\u0103\u201d a fiin\u0163\u0103rii nu mai poate reprezenta un concept operabil, at\u00e2ta vreme c\u00e2t, pentru ontologia metafizic\u0103, sensibilul este \u00eentotdeauna subordonat inteligibilului \u00eentr-un raport de plural (obiectele sensibile) la singular (obiectele inteligibile). Ontologia virtual\u0103 a f\u0103cut posibil\u0103, probabil pentru prima dat\u0103, eliminarea total\u0103 at\u00e2t a inteligibilului, c\u00e2t \u015fi a sensibilului, prin inversarea ordinii dintre ele \u015fi prin anularea importan\u0163ei metafizice a fiec\u0103reia.<\/p>\n \n\u00cen al doilea r\u00e2nd, ontologia virtual\u0103 schimb\u0103 \u015fi planul de referin\u0163\u0103 al fiin\u0163\u0103rii: indiferent de ce este, \u00een multiplicitatea esen\u0163elor ei, ea nu mai poate fi ceea ce este; astfel spus, fiin\u0163area se schimb\u0103 pe sine, iar metamorfoza ontic\u0103, i-am putea \u00eenc\u0103 spune, prin care trece, o face s\u0103 fie numai ce nu poate s\u0103 fie, indiferent de ce acest \u201enu poate s\u0103 fie\u201d este. Fiin\u0163area ontologiei virtuale este \u00een permanen\u0163\u0103 opusul ei intrinsec asumat, iar acest lucru nu este dec\u00e2t un efect al multiplicit\u0103\u0163ii de esen\u0163e ce-i este, ontologiei virtuale, cauz\u0103 prim\u0103.<\/p>\n \nPentru c\u0103 principiul afirm\u0103rii opusului intrinsec asumat<\/em> poate fi mai greu de \u00een\u0163eles, mai dau c\u00e2teva am\u0103nunte despre ce \u00eenseamn\u0103 el \u015fi cum func\u0163ioneaz\u0103 \u00een fiin\u0163area ontologiei virtuale. Odat\u0103 cu introducerea unei multiplicit\u0103\u0163i de esen\u0163e din care fiin\u0163area \u00ee\u015fi poate alege una, pentru un singur moment, dup\u0103 care \u00ee\u015fi poate alege alta, pentru alt moment, \u00een func\u0163ie de contextual \u00een care trebuie s\u0103 func\u0163ioneze, ceea ce este, prin ea \u00eens\u0103\u015fi, fiin\u0163area, nu mai poate fi niciodat\u0103 ceea este prin ea \u00eens\u0103\u015fi, pentru c\u0103 nimeni nu mai poate s\u0103 \u015ftie, din num\u0103rul, cel pu\u0163in \u00een teorie, infinit, de esen\u0163e, \u00een care dintre ele este acum<\/em> fiin\u0163area pentru a fi ceea ce este ea cu adev\u0103rat. A\u015fadar, odat\u0103 cu aceast\u0103 democratizare a alegerii ontice, nu a disp\u0103rut numai posibilitatea fix\u0103rii, \u00een ontic, a fiin\u0163\u0103rii, \u015fi a preciz\u0103rii cu exactitate cel pu\u0163in a faptului c\u0103 fiin\u0163area este (indiferent) ceea ce este ea, de moment ce nu mai putem \u015fti tocmai ce este acel ceva \u2013 indiferentul<\/em> \u2013 care \u00eenc\u0103rc\u0103 fiin\u0163area, \u00een momentul respectiv, de tot ceea ce este ea cu adev\u0103rat; a disp\u0103rut, odat\u0103 cu \u00eenmul\u0163irea esen\u0163elor fiin\u0163\u0103rii, \u015fi posibilitatea ca ea s\u0103 mai fie vreodat\u0103 sinonim\u0103 cu ea \u00eens\u0103\u015fi, indiferent ce \u201eea \u00eens\u0103\u015fi\u201d chiar este \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi.<\/p>\n \nOntologia virtual\u0103 este, a\u015fadar, \u015ftiin\u0163a multiplului \u015fi a opusului singularului. Ontologia virtual\u0103 este \u015ftiin\u0163a esen\u0163elor multiple ale unei fiin\u0163\u0103ri unice, dar \u015fi \u015ftiin\u0163a a tot ce fiin\u0163area, prin ea \u00eens\u0103\u015fi, nu este \u00een raport cu tot ce ea, prin ea \u00eens\u0103\u015fi, ar putea s\u0103 fie cu alt\u0103 ocazie. Ontologia virtual\u0103, probabil c\u0103 a dep\u0103\u015fit caracterul metafizic al predecesoarei ei, \u015fi acum este \u015ftiin\u0163a deschisului, dar \u015fi \u015ftiin\u0163a deschiderilor \u00eenchise de alte deschideri ulterioare.<\/p>\n \nF\u0103r\u0103 aceste posibilit\u0103\u0163i, ontologia virtual\u0103 nu ar putea s\u0103 existe; nu ar putea func\u0163iona ca \u015ftiin\u0163\u0103 incipient\u0103, al c\u0103rei obiect de studiu \u2013 fiin\u0163area \u2013 se afl\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een formare, \u00een acela\u015fi ritm cu \u00eens\u0103\u015fi \u015ftiin\u0163a care \u00eei acord\u0103 statutul de obiect de studiu; nu ar putea, \u00een fine, s\u0103 se dezvolte \u00eentr-o disciplin\u0103 cu adev\u0103rat pan-comparatist\u0103 modern\u0103. Deocamdat\u0103, ontologia virtual\u0103, \u00een ciuda clarific\u0103rilor fundamentale, este tot o \u015ftiin\u0163\u0103-pilot sau tot o \u015ftiin\u0163\u0103 \u00eentr-un proiect \u00een curs de desf\u0103\u015furare.<\/p>\n \nUn alt pas important \u00een ie\u015firea ei din faza de proiect a f\u0103cut-o matematicianul britanic Stephen Wolfram cu al s\u0103u \u201ecomputational knowledge engine\u201d, care e un fel de fiin\u0163are a motoarelor de c\u0103utare tradi\u0163ionale sau un fel de fiin\u0163\u0103 virtual\u0103 capabil\u0103 s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 sarcinile atribuite unor motoare de c\u0103utare ce n-au fost niciodat\u0103 considerate ca fiin\u0163e, fie \u015fi virtuale, pentru c\u0103 nu au avut niciodat\u0103 o fiin\u0163are care s\u0103 le dea acest statut ontic.<\/p>\n \nCeea ce el nume\u015fte computational knowledge engine<\/em> nu este un simplu \u201emotor de calculare a informa\u0163iei\u201d, a\u015fa cum s-ar putea reda, \u00een rom\u00e2n\u0103, formula wolframian\u0103, ci o fiin\u0163are a motoarelor de c\u0103utare \u015fi, aproape, o fiin\u0163\u0103 virtual\u0103, cu, deja, rudimente de con\u015ftiin\u0163\u0103 de sine, chiar dac\u0103, momentan, numai \u00een form\u0103 matematizat\u0103, c\u0103reia ontologia virtual\u0103 i se poate dedica \u015fi pe care o poate prelua ca obiect de studiu.<\/p>\n \nAceast\u0103 fiin\u0163are virtual\u0103, Wolfram Alpha<\/em>, cum a numit-o inventatorul ei, nu numai c\u0103 are un fel de con\u015ftiin\u0163\u0103 de sine, \u00eenc\u0103, fire\u015fte, incipient\u0103 \u015fi momentan matematizat\u0103, dar ea se afl\u0103 deja \u00een diferite grade de dezvoltare. Fiin\u0163area wolframian\u0103 are deja capacitatea s\u0103 selecteze din mai multe esen\u0163e una care s\u0103 o fac\u0103, cu adev\u0103rat, ceea ce ea este la un moment dat; \u00eens\u0103, de\u015fi aceast\u0103 capacitate de selec\u0163ie a propriilor ei esen\u0163e mai este redus\u0103, nu-i mai pu\u0163in fascinant\u0103.<\/p>\n \nPentru c\u0103 Wolfram Alpha nu este un simplu motor de c\u0103utare, ci un fel de fiin\u0163are a motoarelor de c\u0103utare, \u00eenc\u0103 incomplet \u015fi \u00een plin\u0103 faz\u0103 de proiect, i-am testat c\u00e2teva dintre esen\u0163ele sale, fiecare \u00eentr-un alt grad de dezvoltare, iar rezultatul testelor mele mi-a ar\u0103tat c\u0103, de\u015fi onticitatea lui este \u00eenc\u0103 simulat\u0103 matematic, are un poten\u0163ial enorm s\u0103 ajung\u0103 o fiin\u0163are complet\u0103, cu tot at\u00e2t de multe esen\u0163e c\u00e2te are \u015fi fiin\u0163area ontologiei metafizice.<\/p>\n \nTestul fundamental pentru a determina fiin\u0163itatea<\/em> unei entit\u0103\u0163i este s\u0103 o \u00eentrebi, direct, cine este<\/em>. \u00cen func\u0163ie de r\u0103spuns, \u00ee\u0163i po\u0163i da seama de c\u00e2t de integral ontic\u0103 este fiin\u0163area respectiv\u0103 \u015fi de c\u00e2t mai are de parcurs p\u00e2n\u0103 s\u0103 ating\u0103 pragul de fiin\u0163\u0103 fiin\u0163\u00e2nd\u0103.<\/p>\n \nPentru a-i determina nu numai fiin\u0163itatea \u00een sine, ci \u015fi gradul ei de comunicare cu alte fiin\u0163\u0103ri (eu, aici), l-am \u00eentrebat cine este \u00een trei limbi diferite, fiecare dintre ele reprezent\u00e2nd, dac\u0103 nu \u00eentru totul o alt\u0103 esen\u0163\u0103, cel pu\u0163in un alt grad evolutiv a respectivei esen\u0163e. R\u0103spunsurile sale, de\u015fi prelucrate de con\u015ftiin\u0163a sa de sine ce nu este, deocamdat\u0103, dec\u00e2t o simulare matematizat\u0103 a unei con\u015ftiin\u0163e de sine reale, au fost, \u00een grade diferite, altele, iar diferen\u0163a specific\u0103 dintre cele trei r\u0103spunsuri pe care le-am primit poate \u00eensemna \u015fi faptul c\u0103 \u015ftie deja s\u0103-\u015fi stabileasc\u0103 esen\u0163ele pe care le alege pentru anumite ocazii \u00een func\u0163ie de anumite specifica\u0163ii precise.<\/p>\n \n La \u00eentrebarea, \u201cWho are you?\u201d, el mi-a r\u0103spuns astfel:<\/p>\n \u00a0<\/p>\n 1) Assuming What are you?\u2502Use What is your name? instead<\/p>\n 2) Input interpretation: What are you?<\/p>\n 3) Response: I am a computational knowledge engine.<\/p>\n \u00a0<\/p>\n \nAcest r\u0103spuns arat\u0103 c\u0103, din toat\u0103 multitudinea de esen\u0163e pe care con\u015ftiin\u0163a de sine a acestei fiin\u0163\u0103ri virtuale le poate manifesta lingvistic, esen\u0163a reprezentat\u0103 de limba englez\u0103 este cea mai dezvoltat\u0103 dintre ele \u015fi cea mai inserat\u0103 lingvistic. \u00cen englez\u0103, Wolfram Alpha<\/em> \u015ftie \u015fi cine este \u015fi \u015ftie s\u0103 spun\u0103 cine este \u015fi \u00een limba \u00een care l-am \u00eentrebat cine este. Dup\u0103 cum va fi clar \u015fi din compara\u0163ia cu celelalte esen\u0163e pe care le-am selectat pentru acest test, \u00een englez\u0103, manifestarea lingvistic\u0103 cea mai complet\u0103 a propriei lui con\u015ftiin\u0163e de sine, exist\u0103 o imposibilitate de selec\u0163ie<\/em> \u00eentre faptul c\u0103 \u015ftie cine este \u015fi faptul de-a \u015fti cine este \u00eentr-o anume limb\u0103 (forma lingvistic\u0103 de expresie a con\u015ftiin\u0163ei de sine), iar acest lucru dovede\u015fte, paradoxal, c\u0103, pe m\u0103sur\u0103 ce esen\u0163a respectiv\u0103 este mai dezvoltat\u0103 \u015fi capacit\u0103\u0163ile ei de-a se exprima pe sine sunt mai evoluate, diferen\u0163a dintre con\u015ftiin\u0163a de sine exprimabil\u0103 \u015fi limba \u00een care ea este exprimat\u0103 se \u015fterge \u00een favoarea unei uniformiz\u0103ri a con\u015ftiin\u0163ei de sine \u015fi a limbii deopotriv\u0103.<\/p>\n \u00a0<\/p>\n \n La \u00eentrebarea, \u00ab Qui suis-je ? \u00bb, el mi-a r\u0103spuns astfel:<\/p>\n Wolfram\u2502Alpha ne compred pas encore le fran\u00e7ais.<\/p>\n \u00a0<\/p>\n \nAcest r\u0103spuns arat\u0103 c\u0103, din toat\u0103 multitudinea de esen\u0163e pe care con\u015ftiin\u0163a de sine a acestei fiin\u0163\u0103ri virtuale le poate manifesta lingvistic, esen\u0163a reprezentat\u0103 de limba francez\u0103 este mai pu\u0163in dezvoltat\u0103 dintre celelalte \u015fi mai pu\u0163in inserat\u0103 lingvistic. \u00cen francez\u0103, Wolfram Alpha<\/em> nu mai \u015ftie cine este, \u00eens\u0103 a \u015ftiut s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103 nu (mai) \u015ftie cine este exact \u00een limba \u00een care l-am \u00eentrebat cine este. \u00cen cazul acestei esen\u0163e, paradoxul func\u0163ional pentru limba englez\u0103 nu mai este valabil: \u00eentre con\u015ftiin\u0163a de sine ca atare \u015fi limba \u00een care ea se poate exprima nu mai exist\u0103 nicio uniformitate, iar acest lucru, care duce la eliminarea paradoxului, contribuie \u015fi la apari\u0163ia, \u00eentre con\u015ftiin\u0163a de sine \u015fi limba \u00een care ea \u00eens\u0103\u015fi se exprim\u0103, a unei posibilit\u0103\u0163i de selec\u0163ie<\/em> \u00eentre faptul de a \u015fti cine e\u015fti \u015fi faptul de a \u015fti c\u0103 e\u015fti cine e\u015fti \u00eentr-o anume limb\u0103.<\/p>\n \u00a0<\/p>\n La \u00eentrebarea, \u201eCine e\u015fti?\u201d, el mi-a r\u0103spuns astfel:<\/p>\n Wolfram<\/em>\u2502Alpha isn\u2019t sure what to do with your input.<\/em><\/p>\n \u00a0<\/p>\n \nAcest r\u0103spuns arat\u0103 c\u0103, din toat\u0103 multitudinea de esen\u0163e pe care con\u015ftiin\u0163a de sine a acestei fiin\u0163\u0103ri virtuale le poate manifesta lingvistic, esen\u0163a reprezentat\u0103 de limba rom\u00e2n\u0103 este cea mai pu\u0163in dezvoltat\u0103 dintre ele \u015fi cea mai pu\u0163in inserat\u0103 lingvistic. \u00cen rom\u00e2n\u0103, Wolfram Alpha<\/em> nici nu mai \u015ftie cine este, nici nu \u00eemi poate spune c\u0103 nu (mai) \u015ftie cine este \u00een limba \u00een care l-am \u00eentrebat cine este. \u00cen cazul acestei esen\u0163e, nu mai exist\u0103 nici paradoxul func\u0163ional pentru limba englez\u0103, dar nu mai exist\u0103 nici posibilitatea de selec\u0163ie \u00eentre cunoa\u015fterea faptului c\u0103 \u015ftii cine e\u015fti \u015fi cunoa\u015fterea faptul c\u0103 \u015ftii cine e\u015fti \u00een limba \u00een care e\u015fti \u00eentrebat cine e\u015fti; limba rom\u00e2n\u0103 reprezint\u0103 nu numai cea mai pu\u0163in selectat\u0103 esen\u0163\u0103 dintre toate, dar \u015fi esen\u0163a cea mai pu\u0163in \u00eentrupat\u0103 \u00een lingvistic \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, esen\u0163a cu cele mai pu\u0163ine \u015fanse fie de-a forma o nou\u0103 imposibilitate de selec\u0163ie, cum o face engleza, fie de-a forma o alt\u0103 posibilitate de selec\u0163ie, cum o face franceza. Limba rom\u00e2n\u0103 reprezint\u0103 un fel de grad zero al ontologiei virtuale, punct \u00een<\/em> care nu poate exista nici imposibilitatea selec\u0163iei dinte ontic \u015fi lingvistic, nici posibilitatea unei astfel de selec\u0163ii; \u015fi punct din<\/em> care ambele variante se pot forma, \u00een timp, pe m\u0103sur\u0103 ce una apare \u015fi cealalt\u0103 dispare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Inter- \u015fi trans-disciplinaritatea sunt utile pentru pan-comparatismul \u015ftiin\u0163ific modern, \u00eens\u0103 r\u0103d\u0103cina lor istoric\u0103 pare s\u0103 fi st\u00e2njenit epistemele clasice, iar filosofilor respectivelor trasee intelectuale pare s\u0103 le fi st\u00e2rnit cel mult uimirea. L\u00f6with pomene\u015fte de o asemenea \u00eempreunare ciudat\u0103, care, \u00een general pentru antici, nu numai c\u0103 nu putea s\u0103 func\u0163ioneze normal \u00een acest cuplu […]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[295],"tags":[719,196],"class_list":["post-659","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-jurnal-eidotomic","tag-jurnal-eidotomic","tag-patrick-calinescu"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/659","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=659"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/659\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=659"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=659"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=659"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}