{"id":684,"date":"2009-06-29T19:01:17","date_gmt":"2009-06-29T17:01:17","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.dap.ro\/?p=684"},"modified":"2009-06-29T19:01:17","modified_gmt":"2009-06-29T17:01:17","slug":"filosofie-noua-in-poezie-veche","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/?p=684","title":{"rendered":"Filosofie nou\u0103 \u00een poezie veche"},"content":{"rendered":"<p align=justify>Filosofia nou\u0103 este un termen generic care, \u00een sine, nu \u00eenseamn\u0103 nimic. Filosofia nou\u0103 este un ansamblu de filosofii care, toate, au fost c\u00e2ndva noi. Asta ar putea s\u0103 \u00eensemne c\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, filosofia nou\u0103 este o filosofie veche. \u015ei mai precis nuan\u0163at, filosofia nou\u0103 este \u2013 \u015fi a fost dintotdeauna astfel \u2013 o filosofie perpetuu veche \u015fi temporar nou\u0103. Asta ar putea s\u0103 \u00eensemne c\u0103, de fapt, filosofia nou\u0103 este o filosofie tranzitiv\u0103. Ea trece, continuu, prin ceea ce o face nou\u0103 \u015fi nu r\u0103m\u00e2ne \u00eentr-un anumit nou dec\u00e2t p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eel \u00eenveche\u015fte. Filosofia nou\u0103 \u00eencepe s\u0103 \u00eensemne ceva, e.g. c\u0103 e nou\u0103, numai \u015fi numai \u00een momentul \u00een care se opre\u015fte \u00eentr-un nou pentru a-i consuma <em>noubilitatea<\/em> \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, pentru a-l \u00eenvechi. Atunci, filosofia nou\u0103 e, \u00een totalitate, filosofie nou\u0103 \u015fi r\u0103m\u00e2ne ca atare c\u00e2t timp se poate rupe, \u00eentr-o stare de independen\u0163\u0103 provizorie, de toate celelalte ipostaze ale noului precedent, \u00eentre timp, \u00eenvechit. Asta ar putea s\u0103 \u00eensemne c\u0103 filosofia nou\u0103 este \u00eentotdeauna independent\u0103 de prezentul care o face s\u0103 fie nou\u0103, de\u015fi este nou\u0103 \u00een prezentul care o face s\u0103 fie nou\u0103 \u2013 \u015fi dependent\u0103 de trecutul a c\u0103rui noubilitate l-a expirat, deja, prin \u00eenvechire, \u00een ciuda faptului c\u0103 nu se mai afl\u0103 \u00een trecutul a c\u0103rui noubilitate, prin \u00eenvechire, l-a expirat deja.<br \/>\n<!--more--><\/p>\n<p align=justify>\nFilosofia nou\u0103 a oscilat \u00eentotdeauna \u00eentre dou\u0103 atitudini critice la adresa ei. E \u015ftiut faptul c\u0103 filosofia nou\u0103 nu a fost niciodat\u0103 bine primit\u0103 c\u00e2t timp a fost genuin nou\u0103: c\u00e2nd s-a \u00eenvechit \u00een matricea institu\u0163ional\u0103 ini\u0163iat\u0103 de noubilitatea ei deja consumat\u0103, a putut s\u0103 fie primit\u0103 bine, pentru c\u0103 nu mai era nou\u0103 dec\u00e2t \u00een modul cel mai \u00een m\u0103sur\u0103 de a-i reliefa noubilitatea \u015fi dincolo de limita sa natural\u0103. Filosofia nou\u0103 poate s\u0103 fie nou\u0103 \u015fi strict temporar, \u00een timpul noubilit\u0103\u0163ii ei naturale, dar ea nu poate s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 nou\u0103 dec\u00e2t exclusiv istoric, \u00een timpul institu\u0163ionaliz\u0103rii noubilit\u0103\u0163ii ei naturale. Asta chiar \u00eenseamn\u0103 c\u0103 filosofia nou\u0103 nu poate s\u0103 fie filosofie nou\u0103 dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care este veche.<\/p>\n<p align=justify>\nCele dou\u0103 atitudini \u00eentre care a pendulat filosofia nou\u0103 sunt, \u00een esen\u0163\u0103, negative, iar negativitatea lor accentueaz\u0103 \u015fi mai bine faptul c\u0103 filosofia nou\u0103 nu poate s\u0103 fie filosofie nou\u0103 c\u00e2t timp chiar este, temporar, nou\u0103. Numai dup\u0103 cele dou\u0103 moduri de receptare expir\u0103 \u015fi numai dup\u0103 ce filosofia nou\u0103 le dep\u0103\u015fe\u015fte puterea de a o influen\u0163a, timp \u00een care filosofia nou\u0103 devine cu adev\u0103rat nou\u0103 prin vechimea noubilit\u0103\u0163ii ei, reu\u015fe\u015fte \u015fi filosofia nou\u0103 s\u0103 fie filosofie nou\u0103.<\/p>\n<p align=justify>\nPrima atitudine este <em>derizist\u0103<\/em>. Zeflemeaua \u015fi batjocura, ambele \u00eembr\u0103cate \u00een cea mai pur\u0103 form\u0103 de ne\u00eencredere, o caracterizeaz\u0103 \u015fi transform\u0103 filosofia nou\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd devine, prin \u00eenvechirea ei institu\u0163ional\u0103, cu adev\u0103rat nou\u0103, \u00eentr-un obiect ridicol \u015fi nedemn de luat \u00een seam\u0103. Asta ar putea s\u0103 \u00eensemne c\u0103 noul din filosofia nou\u0103, inclusiv noubilitatea sa imanent\u0103, nu sunt \u00eenzestrate cu seriozitate \u015fi, \u00een esen\u0163\u0103, trebuie s\u0103 fie, ca natur\u0103, \u00eenc\u0103rcate de neseriozitate congenital\u0103. Noul ar fi neserios din fire, iar vechiul, \u00een contra-balan\u0163\u0103, ar fi, a\u015fadar, serios. Faptul c\u0103 noul din filosofia nou\u0103 este neserios, iar filosofia nou\u0103 \u00een sine este neserioas\u0103 c\u00e2t timp nu va fi \u015fi istoric filosofie nou\u0103, ar putea s\u0103 \u00eensemne \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, ar putea s\u0103 \u015fi contrazic\u0103 legea <em>neseriozit\u0103\u0163ii vechiului<\/em> a lui Blumenberg (via Goethe), care pare s\u0103 fie contrara precis\u0103 a legii <em>neseriozit\u0103\u0163ii noului<\/em>.<\/p>\n<p align=justify>\nDiogenes La\u00ebrtius exemplific\u0103, \u00eentr-un mod, probabil, nea\u015fteptat lui, exact aceast\u0103 atitudine derizist\u0103 fa\u0163\u0103 de filosofia nou\u0103. \u00cen capitolul din <em>Istoria filosofic\u0103<\/em> \u2013 lucrarea grecului t\u00e2rziu se nume\u015fte <em>Vie\u0163ile \u015fi opiniile filosofilor eminen\u0163i<\/em>, dar, pentru u\u015furin\u0163a cit\u0103rii, titlul alternativ \u015fi, bibliografic, inexact, <em>Istoria filosofic\u0103<\/em>, e de preferat celui autentic \u2013 pe care i-l dedic\u0103 paradoxalului Zenon, el aminte\u015fte c\u0103 Philemon, un poet comic, dup\u0103 cum istoricul \u00eel descrie, l-a ridiculizat pe filosoful contradic\u0163iilor \u00een piesa lui intitulat\u0103 <em>Filosofii<\/em>, dar c\u0103, apreciaz\u0103 Diogenes La\u00ebrtius, zeflemeaua din inten\u0163ia originar\u0103 a poetului comic s-a transfigurat, \u00een timp, \u00eentr-un elogiu ascuns \u015fi, bine\u00een\u0163eles, nedorit, la adresa modernului filosof al paradoxurilor. Ca prob\u0103, istoricul citeaz\u0103 din Philemon urm\u0103toarea strof\u0103, din care cititorul ar trebui s\u0103 decodifice elogiul din batjocura necodat\u0103 \u00een niciun fel:<\/p>\n<p align=justify>\u00a0<\/p>\n<p>Acest om a adoptat o filosofie nou\u0103,<\/p>\n<p>Ne \u00eenva\u0163\u0103 cum s\u0103 fim fl\u0103m\u00e2nzi; \u015fi, totu\u015fi,<\/p>\n<p>El tot str\u00e2nge discipoli. P\u00e2inea e singura lui hran\u0103,<\/p>\n<p>Smochinele uscate sunt desertul s\u0103u; iar apa e ceea ce bea.<\/p>\n<p>(Diogenes La\u00ebrtius, <em>The Lives and Opinions of Eminent Philosophers<\/em>, literally translated by C. D. Yonge, B. A., London, 1853, p.270)<\/p>\n<p>\u00a0<\/p>\n<p align=justify>\nA doua atitudine este <em>sceptic\u0103<\/em>. Lipsa dovezilor clare de ambele p\u0103r\u0163i ale exerci\u0163iului, \u00een fond, dialectic, al afl\u0103rii adev\u0103rului, \u00een orice form\u0103 ar ap\u0103rea el, determin\u0103 o cre\u015ftere a nesiguran\u0163ei \u00een toate probele care ar putea fi produse, iar ea completeaz\u0103 cercul vicios al necunoscutelor din exerci\u0163iul \u00een esen\u0163\u0103 dialectic cu ne\u00eencrederea profund\u0103 \u00een absolut orice. Monstrul dubitativ cartezian se pare c\u0103 un astfel de traseu trebuie s\u0103 parcurg\u0103 de c\u00e2te ori iese \u00een lume \u015fi o confrunt\u0103 cu \u00eendoielile sale imanente \u00een lumea din care iese. Filosofia nou\u0103, c\u00e2t timp este nou\u0103 numai temporar \u015fi nu este nou\u0103 \u015fi istoric, pentru a fi cu adev\u0103rat \u2013 func\u0163ional \u2013 nou\u0103, are parte de acela\u015fi tratament sceptic, care urmeaz\u0103 acelea\u015fi trepte logice \u015fi afective deopotriv\u0103, pentru c\u0103, fiind filosofie nou\u0103, ea nu a avut suficient timp la dispozi\u0163ie s\u0103 rezolve aporiile monstrului cartezian dubitativ \u015fi s\u0103 clarifice toate implica\u0163iile exerci\u0163iului dialectic. Asta chiar poate s\u0103 \u00eensemne c\u0103 filosofia nou\u0103 este cu adev\u0103rat filosofie nou\u0103 numai \u00een momentul \u00een care \u00ee\u015fi consum\u0103 propria noubilitate \u015fi ea \u00eens\u0103\u015fi devine veche, pentru c\u0103 numai astfel se poate explica faptul c\u0103, fiind filosofie nou\u0103 \u015fi fiind caracterizat\u0103 de noubilitatea ei, nu poate defel nici s\u0103 rezolve aporiile monstrului cartezian dubitativ, nici s\u0103 clarifice toate implica\u0163iile exerci\u0163iului dialectic. Filosofia nou\u0103 este \u00eent\u00e2mpinat\u0103 cu scepticism pentru c\u0103 noubilitatea ei nu poate s\u0103 cuprind\u0103 tot timpul de care ar avea nevoie pentru a demonstra c\u0103 monstrul dubitativ cartezian se reduce la exerci\u0163iul dialectic ce \u00eei poate demonstra apartenen\u0163a constitutiv\u0103 la el. Asta ar putea s\u0103 \u00eensemne c\u0103 filosofia nou\u0103 este at\u00e2t de nou\u0103, \u00eenc\u00e2t nici nou\u0103 \u00eenc\u0103 nu poate s\u0103 fie pentru a fi, \u00een cel mai adev\u0103rat func\u0163ional mod cu putin\u0163\u0103, veche \u015fi deci capabil\u0103 de complicate demonstra\u0163ii filosofice.<\/p>\n<p align=justify>\nAlexandre Koyr\u00e9 reproduce un mic fragment dintr-un poem al lui John Donne ce exemplific\u0103 aceast\u0103 atitudine sceptic\u0103 fa\u0163\u0103 de filosofia nou\u0103. Cele 10 versuri din <em>O anatomie a lumii<\/em>, <em>Prima aniversare<\/em>, pe care filosoful francez de origine rus\u0103 le citeaz\u0103 \u00een capitolul al II-lea al c\u0103r\u0163ii sale intitulat\u0103 <em>De la lumea \u00eenchis\u0103 la universul infinit<\/em>, sintetizeaz\u0103 \u00een registru poetic \u015fi, par\u0163ial autobiografic, exact aceast\u0103 imposibilitate a filosofiei noi de a \u00eenl\u0103tura efectele perverse ale monstrului cartezian dubitativ prin deslu\u015firea tuturor implica\u0163iilor din exerci\u0163iul dialectic imanent \u00een el. C\u00e2t timp filosofia nou\u0103, care nu va fi cu adev\u0103rat nou\u0103 dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care nu va fi numai nou\u0103, nu poate s\u0103 produc\u0103 nicio dovad\u0103 care s\u0103-i probeze teoriile presupus, \u00een timpul noubilit\u0103\u0163ii ei, revolu\u0163ionare, ea nu va putea s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 scepticismul din jurul\u00a0s\u0103u \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, nesiguran\u0163a \u015fi ne\u00eencrederea din lan\u0163ul cauzal al monstrului dubitativ cartezian o vor \u00eempiedica s\u0103 fie cu adev\u0103rat filosofie institu\u0163ional \u015fi istoric nou\u0103. Asta chiar \u00eenseamn\u0103 c\u0103 filosofia nou\u0103, dac\u0103 vrea s\u0103 fie nou\u0103, trebuie s\u0103 ias\u0103 din blocajul \u00een care a adus-o noubilitatea ei \u015fi s\u0103 fie nou\u0103 numai \u00een m\u0103sura \u00een care poate s\u0103 fie veche, de moment ce numai a\u015fa va putea s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 complica\u0163iile monstrului cartezian dubitativ, pe care propriile ei exerci\u0163ii dialectice unificate se pare c\u0103 nu \u00eel poate explicita singure. M\u0103rturie c\u0103 lucrurile probabil a\u015fa \u015fi stau sunt cele 10 versuri din John Donne, \u00een care filosofia nou\u0103 este redus\u0103 la imposibilitatea ca noua cosmogonie fizic\u0103 propus\u0103 de Copernic, Kepler sau Galilei s\u0103 poat\u0103 \u00eenl\u0103tura modelul cosmogonic \u00eenc\u0103 existent \u015fi s\u0103-\u015fi impun\u0103 tipul cosmogonic personal c\u00e2t timp el nu-\u015fi va fi consumat noubilitatea \u00een \u00eencerc\u0103ri repetate de a-l fi \u00eenvechit:<\/p>\n<p>\u00a0<\/p>\n<p>\u015ei noua filosofie se \u00eendoie\u015fte de toate,<\/p>\n<p>Focul, ca element, a fost stins cu totul,<\/p>\n<p>Am pierdut \u015fi soarele \u015fi p\u0103m\u00e2ntul, \u015fi inteligen\u0163a nim\u0103nui<\/p>\n<p>Nu ne mai poate ar\u0103ta unde s\u0103 le c\u0103ut\u0103m.<\/p>\n<p>\u015ei oamenii recunosc, neconstr\u00e2n\u015fi, c\u0103 aceast\u0103 lume e sf\u00e2r\u015fit\u0103<\/p>\n<p>C\u00e2nd ei caut\u0103 at\u00e2tea lucruri noi<\/p>\n<p>Pe planetele din ceruri; ei \u00een\u0163eleg c\u0103 ea, lumea,<\/p>\n<p>S-a f\u0103r\u00e2mi\u0163at din nou \u00een atomii ei.<\/p>\n<p>Totul e f\u0103cut \u0163\u0103nd\u0103ri, nimic nu mai e legat de nimic;<\/p>\n<p>Lucrurile nu se mai afl\u0103 \u00een raporturi clare, nimic nu mai e egal cu nimic altceva.<\/p>\n<p>\u00a0<\/p>\n<p>[And new philosophy calls all in doubt,<br \/>\nThe element of fire is quite put out,<br \/>\nThe sun is lost, and th\u2019earth, and no man&#8217;s wit<br \/>\nCan well direct him where to look for it.<br \/>\nAnd freely men confess that this world&#8217;s spent,<br \/>\nWhen in the planets and the firmament<br \/>\nThey seek so many new; they see that this<br \/>\nIs crumbled out again to his atomies.<\/p>\n<p>\u2018Tis all in pieces, all coherence gone;<\/p>\n<p>All just supply, and all relation.]<\/p>\n<p>(John Donne, \u201cAn Anatomy of the World\u201d The First Anniversary, in John Donne, <em>The Complete English Poems<\/em>, Penguin, London, 1996, p. 276)<\/p>\n<p>\u00a0<\/p>\n<p align=justify>\nFilosofia nou\u0103 este nou\u0103 \u015fi nu poate s\u0103 fie nou\u0103 dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care este veche. C\u00e2t timp filosofia nou\u0103 nu este dec\u00e2t nou\u0103, ea nu este veche. Asta ar putea fi prelungit la: c\u00e2t timp filosofia nou\u0103 nu este dec\u00e2t temporar nou\u0103, ea nu poate s\u0103 fie \u015fi istoric nou\u0103, ceea ce ar putea s\u0103 fie un altfel de a spune c\u0103 filosofia nou\u0103 nu poate s\u0103 fie dec\u00e2t perpetuu veche \u015fi temporar nou\u0103.<\/p>\n<p>Dar asemenea concluzii scot la iveal\u0103 faptul c\u0103 filosofia temporar nou\u0103, ce \u00eenc\u0103 nu poate s\u0103 fie cu adev\u0103rat nou\u0103, pentru c\u0103 nu este \u00eenc\u0103 func\u0163ional veche, e, de fapt, poezie, iar filosofia istoric nou\u0103, ce este deja institu\u0163ional nou\u0103, e, \u00een fapt, filosofie. Derizismul \u015fi scepticismul, din atitudini morale la adresa filosofiei noi, se transform\u0103 \u00een tropi poetici, \u00een virtutea c\u0103rora filosofia regreseaz\u0103 poetic pentru a progresa filosofic. Regresul poetic al filosofiei noi \u015fi progresul filosofic al filosofiei noi \u00eenseamn\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, c\u0103 filosofia nou\u0103 nu se poate na\u015fte dec\u00e2t din poezia veche.<\/p>\n<p>\u00a0<\/p>\n<p align=justify><strong>Not\u0103:<\/strong> Traducerile citatelor sunt exclusiv literale \u015fi \u00eemi apar\u0163in. Ele nu au dec\u00e2t un rol pur ilustrativ. Nicio valen\u0163\u0103 estetic\u0103 nu trebuie c\u0103utat\u0103 \u00een ele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Filosofia nou\u0103 este un termen generic care, \u00een sine, nu \u00eenseamn\u0103 nimic. Filosofia nou\u0103 este un ansamblu de filosofii care, toate, au fost c\u00e2ndva noi. Asta ar putea s\u0103 \u00eensemne c\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, filosofia nou\u0103 este o filosofie veche. \u015ei mai precis nuan\u0163at, filosofia nou\u0103 este \u2013 \u015fi a fost dintotdeauna astfel \u2013 o filosofie [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[295],"tags":[719,196],"class_list":["post-684","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-jurnal-eidotomic","tag-jurnal-eidotomic","tag-patrick-calinescu"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/684","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/4"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=684"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/684\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=684"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=684"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=684"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}