{"id":896,"date":"2009-11-02T07:50:50","date_gmt":"2009-11-02T05:50:50","guid":{"rendered":"http:\/\/blog.egophobia.ro\/?p=896"},"modified":"2009-11-12T12:04:53","modified_gmt":"2009-11-12T10:04:53","slug":"%e2%80%9evremea-insingurarii%e2%80%9d-sentimentul-alienarii-si-noubilitatea-lor-eterna","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/?p=896","title":{"rendered":"\u201eVremea \u00eensingur\u0103rii\u201d, sentimentul alien\u0103rii \u015fi noubilitatea lor etern\u0103"},"content":{"rendered":"

Veacul nostru<\/em>, ni s-a precizat de nenum\u0103rate ori, ca \u015fi cum ar fi fost, din acest punct de vedere, unic printre celelalte secole \u015fi de parc\u0103 ar fi avut o preeminen\u0163\u0103 teoretic\u0103<\/em> asupra lor \u2013 secolul nostru, a\u015fadar, se distinge de to\u0163i predecesorii s\u0103i cronologici printr-o continu\u0103 \u015fi, aparent, iremediabil\u0103 \u00eenstr\u0103inare a omului de semenii lui, c\u0103reia i s-a spus, pedant, sentiment al alien\u0103rii<\/em>, \u015fi care a fost considerat\u0103, fiind, \u00een acela\u015fi timp, \u015fi una dintre tr\u0103s\u0103turile fundamentale ale contemporaneit\u0103\u0163ii \u00een curs de istorizare, drept calitatea definitorie, \u00een plan psihologic \u015fi social, a modernit\u0103\u0163ii ce, desigur, se suprapune, temporal, peste veacul nostru<\/em>…<\/p>\n

Oare, m\u0103 \u00eentreb cu uimirea celui ce \u015ftie deja prea bine c\u0103 nihil novi sub sole<\/em> (ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 noul nu este dec\u00e2t o am\u0103gire \u2013 sau o iluzie \u2013 teoretic\u0103), nu ne-am s\u0103turat s\u0103 tot auzim astfel de platitudini \u015fi, oare, nu ne-am s\u0103turat \u015fi s\u0103 le credem numai din cauza faptului c\u0103 structurile lor de ad\u00e2ncime se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 se suprapun\u0103, ca \u00een toate celelalte secole, peste structurile de suprafa\u0163\u0103 ale secolului nostru? Repet, m\u0103 \u00eentreb acest lucru fiindc\u0103 nu mi se pare \u00een ordine ca lumea s\u0103 fie at\u00e2t de naiv\u0103 \u00eenc\u00e2t s\u0103 cread\u0103 \u015fi c\u0103 tot ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een secolul nostru e, prin defini\u0163ie, unic lui \u015fi irepetabil din punct de vedere istoric, \u015fi c\u0103 structurile lui de suprafa\u0163\u0103 nu pot fi nici copiate \u00eentr-o desf\u0103\u015furare istoric\u0103 \u00e0 rebours<\/em>, nici, \u00een consecin\u0163\u0103, reduplicabile \u015fi \u00een secolele urm\u0103toare. Dimpotriv\u0103, totul se poate copia, inclusiv at\u00e2t de fantomaticul nou, c\u0103ruia i se poate copia, \u00een epoci succesive, inclusiv noubilitatea<\/em>. Calitatea sa esen\u0163ial\u0103 de-a fi nou devine astfel manifest\u0103 \u015fi c\u00e2nd e vorba despre inefabilul sentiment al \u00eenstr\u0103in\u0103rii, inclusiv \u00een formele lui specifice secolului nostru, cum ar fi, de exemplu, comunicarea pe Internet \u015fi tipurile de socializare virtual\u0103.<\/p>\n

Mai cu seam\u0103 despre ele s-a spus c\u0103 ar fi caracterizate de sentimentul alien\u0103rii \u015fi, de\u015fi \u00een general se recunoa\u015fte c\u0103 nu din cauza lor ar fi ap\u0103rut \u00een veacul nostru tr\u0103irea \u00eenstr\u0103in\u0103toare pe care o simte omul pentru \u015fi fa\u0163\u0103 de semenii lui, exclusiv ele par a purta vina c\u0103 aceast\u0103 \u00e9trangement<\/em>, pe care formali\u015ftii ru\u015fi o numiser\u0103, la \u00eenceputul secolului lor, ostranenie<\/em>, s-a exacerbat at\u00e2t de mult \u00een secolul nostru. Cei care sunt convin\u015fi de faptul c\u0103, de pild\u0103, e-mail-urile, \u00eent\u00e2i, iar, cam de la \u00eenceputul deceniului nostru, chat-ul, ca s\u0103 nu mai vorbim de orice tip de social networking<\/em>, au adus, \u00een premier\u0103 istoric\u0103 absolut\u0103, sentimentul alien\u0103rii printre oameni sau c\u0103 ele ar fi putut s\u0103-l accentueze \u00een m\u0103sura \u00een care este el \u00een prezenta contemporaneitate, se \u00een\u015fal\u0103 cu to\u0163ii fiindc\u0103 \u00eenstr\u0103inarea ce st\u0103 la baza comunica\u0163iei pe Internet, \u015fi pe care ea a ridicat-o la rang de model de interac\u0163iune social\u0103, nu a fost str\u0103in\u0103 nici altor secole. De fapt, sunt convins c\u0103 ea a subzistat, cel pu\u0163in undeva \u00een subcon\u015ftientul uman, de c\u00e2nd exist\u0103 civiliza\u0163ia \u015fi c\u0103 este, \u00eentr-adev\u0103r, un fenomen anistoric ce-i r\u0103pe\u015fte noului esen\u0163ial (indiferent ce ar mai putea s\u0103 \u00eensemne el dup\u0103 at\u00e2tea ori c\u00e2nd \u015fi-a am\u0103git \u015fi iluzionat aderen\u0163ii) p\u00e2n\u0103 \u015fi noubilitatea lui esen\u0163ial\u0103 f\u0103r\u0103 de care nu ar (mai) putea fi nou nici m\u0103car \u00een teorie.<\/p>\n

\u015ei am g\u0103sit \u015fi dovada, ce-i drept, exact acolo unde m-a\u015f fi a\u015fteptat mai pu\u0163in. \u00centr-adev\u0103r, sentimentul alien\u0103rii nu este nou nici m\u0103car \u00een noubilitatea lui esen\u0163ial\u0103. \u00censtr\u0103inarea omului fa\u0163\u0103 de semenii lui este o tr\u0103ire veche de c\u00e2nd lumea \u015fi, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, de\u015fi a putut s\u0103 apar\u0103, ca fenomen psihologic \u015fi istoric, nou\u0103 pentru fiecare secol care a cunoscut-o, ea n-a fost niciodat\u0103, \u00een absolut, nici nou\u0103, a\u015fa cum pretind naivii \u015fi credulii, nici veche, a\u015fa cum e posibil s\u0103 cread\u0103 preten\u0163io\u015fii, ci doar etern\u0103, adic\u0103, din punctul meu de vedere, at\u00e2t nou\u0103, c\u00e2t \u015fi veche. Ce-i drept, abia fiind etern\u0103, \u00eenstr\u0103inarea omului de \u015fi fa\u0163\u0103 de om poate deveni \u015fi esen\u0163ial nou\u0103, purt\u00e2ndu-\u015fi, \u00een subsidiar, vechimea, dar asta nu e dec\u00e2t o simpl\u0103 sofistic\u0103rie intelectual\u0103 de care am totu\u015fi puterea s\u0103 m\u0103 lipsesc, de\u015fi sunt at\u00e2t de atras de ea.<\/p>\n

\u015ei, cum ziceam, am g\u0103sit \u015fi dovada pentru eternitatea (noubilitatea convertit\u0103 sofistic \u00een permanen\u0163\u0103 temporal\u0103) sentimentului alien\u0103rii omului fa\u0163\u0103 de semenii lui. Am g\u0103sit-o, poate, \u00een locul cel mai nea\u015fteptat din lume, \u00eens\u0103 tot am g\u0103sit-o \u015fi, \u00een timp ce m\u0103 \u00eencuno\u015ftin\u0163am de ea, nu-mi venea s\u0103-mi cred min\u0163ii c\u0103 puteam s\u0103 identific, \u00een cuprinsul s\u0103u, chiar \u00eentreg arealul simptomatic contemporan (sau, pur \u015fi simplu, recent) al sentimentului alien\u0103rii, a\u015fa cum \u00eel poate recunoa\u015fte orice practicant \u015fi aderent al socializ\u0103rii virtuale. M\u0103 refer la izolare uman\u0103 \u015fi la fragmentare social\u0103, dar \u015fi la un fel de utopianism psihologic cu ajutorul c\u0103ruia e\u015fti ferm convins c\u0103 lumea pe care \u0163i-o construie\u015fti este perfect\u0103 exact a\u015fa cum \u0163i-ai construit-o, ca \u015fi toate celelalte tr\u0103s\u0103turi definitorii ale sentimentului alien\u0103rii \u00een varianta lui contemporan\u0103.<\/p>\n

Locul \u00een care am g\u0103sit dovada c\u0103 sentimentul alien\u0103rii nu este unic secolului nostru chiar este cu totul nea\u015fteptat. Se afl\u0103 \u00een Fra\u0163ii Karamazov<\/em>, bine ascuns printre feluritele \u201e\u00eent\u00e2mpl\u0103ri din via\u0163a ieromonahului stare\u0163 Zosima r\u0103posat \u00eentru Domnul, povestite de el \u00eensu\u015fi \u015fi scrise de Aleksei Fiodorovici Karamazov\u201d, \u00een col\u0163i\u015forul de tain\u0103, narativ\u0103 \u015fi teologic\u0103, unde fostul criminal Mihail se apropie de t\u00e2n\u0103rul, pe atunci, Zosima \u015fi se \u00eemprietene\u015fte cu el, probabil doar cu singurul scop de-a extrage din rela\u0163ia cu viitorul c\u0103lug\u0103r puterea sufleteasc\u0103 pentru a-\u015fi m\u0103rturisi p\u0103catul lui cel mai de seam\u0103, crima s\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, la vremea discu\u0163iilor sale cu stare\u0163ul, cu paisprezece ani \u00een urm\u0103. Dup\u0103 cum se vede, chiar at\u00e2t de t\u0103inuit este locul unde am g\u0103sit dovada de care aveam a\u015fa nevoie pentru a-i combate at\u00e2t pe naivii ce cred \u00een exclusivitatea pe care o are secolul nostru asupra sentimentului alien\u0103rii, c\u00e2t \u015fi pe preten\u0163io\u015fii ce sunt convin\u015fi c\u0103 el este numai vechi, nu \u015fi etern. De fapt, ea, dovada mea \u015fi numai a mea, fiindc\u0103 sper din r\u0103sputeri ca eu s-o fi g\u0103sit primul, este \u015fi mai aproape imposibil de g\u0103sit dec\u00e2t at\u00e2t fiindc\u0103 nu se poate identifica cu m\u0103rturisirea dubl\u0103 a lui Mihail (\u00eent\u00e2i \u00een fa\u0163a lui Zosima, apoi, \u00een sf\u00e2r\u015fit, \u00een compania musafirilor pe care i-a avut de ziua lui), \u015fi nu<\/em> este toat\u0103 m\u0103rturisirea tardiv\u0103 a criminalului-filantrop (1)<\/strong>, ci numai partea ei de \u00eenceput, introductiv\u0103 (din punctul de vedere al m\u0103rturisirii de mai t\u00e2rziu, ea servindu-i drept legitimare moral\u0103), teoretic\u0103, discursiv\u0103, ini\u0163iatic\u0103 \u015fi, mai presus de toate, premonitorie.<\/p>\n

Exact \u00een prelegerea particular\u0103, numai pentru urechile \u015fi sufletul lui Zosima, \u015fi \u00een miniatur\u0103, rezumativ\u0103, a lui Mihail, \u201erobul lui Dumnezeu\u201d (1997: 486), s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte, \u00eenstr\u0103inat\u0103 complet de corpul narativ al ultimului roman al lui Dostoievski \u015fi al primului roman al lui Alio\u015fa (1997: 12, \u015fi nota 1), nucleul dovezii mele despre eternitatea (noubilitatea, dac\u0103 totu\u015fi cineva o s\u0103 prefere \u015fi sofistic\u0103ria intelectual\u0103) sentimentului alien\u0103rii pe care omul \u00eel simte fa\u0163\u0103 de proprii lui semeni. Exact \u00een argumentul \u00een favoarea existen\u0163ei raiului chiar aici, \u00een lumea noastr\u0103, st\u0103 dovada pe care am g\u0103sit-o eu. Exact \u00een parabola teologic\u0103 despre raiul care se g\u0103se\u015fte chiar \u00een lumea noastr\u0103, dar \u015fi a lumii noastre care devine, pentru noi, \u00eensu\u015fi raiul, ce mi se pare a fi o de-secularizare (\u015fi o de-lumificare) a seculariz\u0103rii (\u015fi a lumific\u0103rii) raiului exclusiv paradiziac (2)<\/strong>, const\u0103 adev\u0103ratul sentiment al alien\u0103rii, pentru c\u0103, p\u00e2n\u0103 ce oamenii nu vor reu\u015fi s\u0103 conlucreze \u00een toate, ei vor continua s\u0103 se simt\u0103 \u00eenstr\u0103ina\u0163i unii de al\u0163ii. Iat\u0103 cum, \u00een sf\u00e2r\u015fit, pronun\u0163atei seculariz\u0103ri a raiului p\u0103m\u00e2ntesc (sau m\u0103car a ideii despre el), \u00een forma comunic\u0103rii pe Internet pe care a luat-o \u00een secolul nostru, i se poate contrapune o de-secularizare (\u015fi o de-lumificare) a raiului p\u0103m\u00e2ntesc, \u00een forma m\u0103rturisirii, ea \u00eens\u0103\u015fi ca legitimitate moral\u0103, pe care o poate lua crima \u015fi \u00eentr-un alt secol, nu mai pu\u0163in simbolic dec\u00e2t al nostru.<\/p>\n

\u00cenainte de a prezenta \u015fi corpul dovezii eternit\u0103\u0163ii (\u00een sensul noubilit\u0103\u0163ii) sentimentului alien\u0103rii omului de \u015fi fa\u0163\u0103 de om, exact a\u015fa cum a produs-o Dostoievski \u00een cuvintele rostite de Zosima \u015fi apoi scrise de Alio\u015fa, mai vreau s\u0103 spun, pentru cei interesa\u0163i de mai multe detalii \u00een leg\u0103tur\u0103 cu dovada mea, c\u0103 ea se pare c\u0103 a fost pus\u0103 laolalt\u0103 \u00een trupul s\u0103u textual fie pe la 1821 (1997: 461), c\u00e2nd stare\u0163ul Zosima era \u00een ora\u015ful K. (1997: 459), unde l-a cunoscut pe Mihail, fie \u00een prima jum\u0103tate a deceniului al \u015faptelea al secolului al XIX-lea, dar nu mai t\u00e2rziu de 1865, c\u00e2nd Alio\u015fa a auzit-o din gura muribundului c\u0103lug\u0103r, fie dup\u0103 aproximativ treisprezece ani, prin 1879, c\u00e2nd Dostoievki \u00eensu\u015fi a inclus-o \u00een Fra\u0163ii Karamazov<\/em>, fie, \u00een sf\u00e2r\u015fit, cine \u015ftie c\u00e2nd, de-a lungul neterminatei<\/em> (3)<\/strong> sale vie\u0163i, o fi avut Alio\u015fa timp s\u0103 o a\u015ftearn\u0103 pe h\u00e2rtie. \u015ei, dup\u0103 ce adaug dovada mea, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 introducerii mele, dar \u015fi teoriei mele, dar \u015fi discursului meu, dar \u015fi ini\u0163ierii mele, dar \u015fi premoni\u0163iei mele, toate numai \u015fi numai \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ea, am s\u0103 \u00eenchei abrupt, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai aduc nicio completare la ce am zis p\u00e2n\u0103 acum, fiindc\u0103 mi se pare c\u0103 \u00een tot cuprinsul dovezii mele s-ar putea g\u0103si \u015fi un fragment potrivit ca fraz\u0103 final\u0103 pentru tot acest preambul pe care i l-am f\u0103cut ei.<\/p>\n

\u201eDe \u00eemplinit [raiul pe p\u0103m\u00e2nt, n. a.<\/em>] se va \u00eemplini f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, dar numai dup\u0103 ce se va fi \u00eencheiat vremea \u00eensingur\u0103rii<\/em> [sublinierea mea] \u00een care oamenii st\u0103ruie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. \u00abVremea \u00eensingur\u0103rii?\u00bb am \u00eentrebat nedumerit. \u00abDa, a \u00eensingur\u0103rii, a celei mai cr\u00e2ncene izol\u0103ri de care lumea e st\u0103p\u00e2nit\u0103 mai cu seam\u0103 \u00een veacul nostru. \u015ei vremea asta nu s-a \u00eencheiat, vezi bine, nu i-a sosit \u00eenc\u0103 sorocul. Ast\u0103zi, fiecare om tinde s\u0103 se \u00eenstr\u0103ineze c\u00e2t mai mult de cei din preajm\u0103, c\u0103ut\u00e2nd \u00een sine tot ce-i poate da via\u0163a din plin, \u015fi, cu toate str\u0103daniile lui, nu numai c\u0103 nu izbute\u015fte s\u0103 priceap\u0103 sensul adev\u0103rat al vie\u0163ii, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ajunge la un fel de sinucidere. \u00cen loc s\u0103 se cunoasc\u0103 pe sine \u015fi s\u0103 deslu\u015feasc\u0103 rostul s\u0103u pe lume, r\u0103m\u00e2ne un izolat. \u00cen veacul nostru societatea se f\u0103r\u00e2mi\u0163eaz\u0103, fiecare om se retrage \u00een sine ca \u00eentr-o vizuin\u0103, se \u00eensingureaz\u0103, se fere\u015fte de ceilal\u0163i \u015fi-\u015fi ascunde avutul, ca p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s\u0103 se \u00eenstr\u0103ineze cu totul de ei \u015fi s\u0103-i \u00eendep\u0103rteze din preajma lui. […] Dar odat\u0103 \u015fi odat\u0103 trebuie s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103 sorocul, \u015fi atunci aceast\u0103 complet\u0103 \u00eensingurare va lua sf\u00e2r\u015fit \u015fi \u00een aceea\u015fi clip\u0103 to\u0163i se vor dumeri dintr-o dat\u0103 c\u00e2t de potrivnic\u0103 firii era izolarea \u00een care se ferecaser\u0103\u00bb\u201d (1997: 471-2) (4)<\/strong>.<\/p>\n

(1)<\/strong> Criminalul-filantrop seam\u0103n\u0103 at\u00e2t de bine cu criminalul-antreprenor din Tigrul alb<\/em>, \u00een ciuda diferen\u0163elor culturale marcante, \u00eenc\u00e2t, dac\u0103 Dostoievski ar fi dezvoltat subiectul \u00eentr-un roman separat, sau m\u0103car \u00eentr-o nuvel\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare, atunci el de bun\u0103 seam\u0103 c\u0103 ar fi fost considerat drept primul personaj postmodernist, chiar \u015fi avant la lettre<\/em> a\u015fa. M\u0103 \u00eentreb, doar, strict cu titlu speculativ, dac\u0103 Aravind Adiga n-a avut, ca surs\u0103 de inspira\u0163ie, oric\u00e2t de \u00eendep\u0103rtat\u0103 \u015fi de subcon\u015ftient formulat\u0103, \u015fi acest prototip dostoievskian al personajului postmodern.<\/p>\n

(2)<\/strong> De-secularizarea<\/em> \u015fi de-lumificarea<\/em> raiului paradiziac \u00eemi apar\u0163in, \u00eens\u0103 ele sunt inspirate din secularizarea (S\u00e4kularisierung) \u015fi, mai ales, \u201elumificarea\u201d (Verweltlichung) istoriei de care vorbe\u015fte Hans Blumenberg \u00een Die Legitimit\u00e4t der Neuzeit<\/em>.<\/p>\n

(3)<\/strong> Via\u0163a lui Alio\u015fa este, cel pu\u0163in narativ, neterminat\u0103<\/em> fiindc\u0103 Dostoievski a murit \u00een 1881, \u00eenainte de-a putea s\u0103 scrie \u015fi cel de-al doilea roman al biografiei lui Aleksei Fiodorovici Karamazov (1997: 12).<\/p>\n

(4)<\/strong> Toate citatele, inclusiv cel incluz\u00e2nd \u00eentreg corpul textual al dovezii mele, sunt redate din urm\u0103toarea edi\u0163ie: F. M. Dostoievski, Fra\u0163ii Karamazov<\/em>, trad. Ovidiu Constantinescu \u015fi Isabellla Dumbrav\u0103, vol. I, Editura Rao, Bucure\u015fti, 1997.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Veacul nostru, ni s-a precizat de nenum\u0103rate ori, ca \u015fi cum ar fi fost, din acest punct de vedere, unic printre celelalte secole \u015fi de parc\u0103 ar fi avut o preeminen\u0163\u0103 teoretic\u0103 asupra lor \u2013 secolul nostru, a\u015fadar, se distinge de to\u0163i predecesorii s\u0103i cronologici printr-o continu\u0103 \u015fi, aparent, iremediabil\u0103 \u00eenstr\u0103inare a omului de semenii […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[295],"tags":[719,196],"class_list":["post-896","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-jurnal-eidotomic","tag-jurnal-eidotomic","tag-patrick-calinescu"],"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/896","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=896"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/896\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":909,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/896\/revisions\/909"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=896"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=896"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blog.egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=896"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}