blog EgoPHobia

din critică @ EgoPHobia #19

Written by Revista EgoPHobia

David Lynch sau existenta ca o iluzie

de Marius Iulian Stancu

Unele emotii sunt atat de profunde, unele pasiuni sunt atat de puternice incat, desi existenta fizica a unei persoane se sfarseste, isi continua povestea intr-o alta dimensiune, sub o alta identitate.Din acest punct de vedere metafora melodiei ce continua dupa moartea interpretei din piesa nocturna a clubului Silencio, a instrumentelor muzicale ale caror armonii duc o existenta independenta de vehiculul uman, de orchestra, este transparenta si centrala in acelasi timp pentru intelegerea creatiei lui David Lynch.Numit o poveste de dragoste in orasul viselor, Mulholland Drive, este si o cautare a realitatii, a adevarului, a identitatii.  Intr-o astfel de cheie interpretativa putem compara opera regizorului american cu o alta capodopera a cinematografiei -Persona lui Ingmar Bergman- ce pune aceasi problema de natura filosofica: cine suntem noi cu adevarat, care este caracteristica definitorie pe care o posedam si in baza careia putem afirma ca suntem ceva/cineva?
Trairile, sperantele se desavarsesc sau isi afla finalitatea in vis.Pasiunile, emotiile sunt cele care il poseda pe om si nu invers.Ele sunt sursa fericirii si a nefericirii, a cautarii noastre continua.Ele ne creeaza si recreeaza la nesfarsit in cautarea implinirii.Pentru asta nu e de ajuns o viata, nu e de ajuns un om.Aceasta existenta fragmentara, onirica, se poate transforma la orice pas intr-un cosmar.Happy-end-ul nu este garantat.Betty si Rita, eroinele din filmul lui Lynch, nu sunt decat chipuri mistuite de iubirea salbatica exprimata prin sexualitate.
Actiunea se petrece la Hollywood, locul de vis pentru orice actor, ce se dovedeste a fi de fapt un taram de cosmar.Fara sa isi dea seama eroii lui Lynch sunt prizonieri, prizonierii unui taram posedat de fiinte stranii, inchisi in cutia unei fiinte monstruoase.Batraneii demonici, atotputernicul Roque, fratii Castigliani, Cowboy, “vizitiul” acestui taram, ghid in orasul iluziilor, vin sa completeze un tablou straniu, deschis pentru multiple interpretari.
“Nu exista orchestra.Totul este inregistrat.Si totusi auzim o orchestra.E doar o iluzie.”Aceste replici constituie cheia in care interpretarea filmului lui David Lynch capata sens.Desigur, pentru un film a carui actiune mizeaza aproape in intregime pe inconstient, o interpretare pretins obiectiva nu constituie la randul ei decat tot o iluzie.Totusi, cum bine sublinia Michael J. Anderson coerenta lui la un nivel inconstient este inevitabila.Nu suntem decat instrumente, masti, actori de care actiunea piesei se poate dispensa.Ceea ce subzista, ramanand nealterat in pofida tuturor metamorfozelor existentiale prin care personajele din Mulholland Drive trec, este atractia inexplicabila, devoratoare, dintre cele doua eroine.Un foc care mistuie totul in calea lui si de care pana la urma si eroinele ajung sa fie mistuite.
“Bocitoarea” clubului Silencio vine sa ne sugereze ca de fapt ambele eroine sunt moarte, ca intreaga actiune a filmului se petrece “dincolo”.”E timpul sa te trezesti” ii spune “vizitiul” lui Diane intrata in putrefactie dupa ce s-a sinucis.”Trezirile” sunt de natura spirituala.Eroinele se trezesc dintr-un vis intr-un alt vis.Pe masura ce identitatile se modifica, Betty devine Diane iar Rita devine Camilla, visul se transforma intr-un adevarat cosmar, cu Diane care, intr-o criza de gelozie, angajeaza un asasin platit pentru a o ucide pe Camilla, dupa care chinuita de remuscari se sinucide.
Visul este visul lui Diane, parcursul este unul initiatic.Moartea nu pune punct existentei ci deschide porti spre noi realitati ce se suprapun, se intersecteaza.Mulholland Drive este relatarea unei povesti de dragoste ce continua si dupa moarte al carui final insa are dimensiunile unei tragedii.Pentru ca odata ce ai facut un pact cu raul acesta te va urmari in orice realitate, in orice identitate.Nu te va lasa sa dormi chinuindu-te asemenea unui cosmar fara sfarsit.La fel ca dragostea.”Iubirea ca moartea e de tare si ca iadul de grozava este gelozia”(Cant. 8,6).

Comments