Secularizarea logică a vechiului şi a noului
Spuneam şi prin alte lucrări că vechiul şi noul sunt mai mult decât simple adjective care fac trimitere la o dihotomie temporală radicală. Ce probabil mi-a scăpat înainte e că această radicalizare a timpului, aşa cum îl înţelegem noi, pare a avea o tentă morală pusă în termeni maniheişti: fie vechiul e bun şi noul e rău (mitul vârstei de aur, de exemplu), fie vechiul e rău (depăşit) şi noul e bun (la modă). Oricum, această observaţie, deşi pare a fi rezonabilă, ca să nu spun că pare a avea şi potenţial real în a fi exploatată mai departe, nu face obiectul actualei mele preocupări, pe care vreau s-o prind în rândurile următoare.
Restul aici.
Comments