steampunk @ EgoPHobia #21: promo.5
Mode în ţinuturile româneşti 1711-1950
de Dr. Adrian-Silvan Ionescu
-fragment-
Pe lângă uriaşul işlic şi barba lată şi lungă, la aspectul majestuos al boierilor contribuiau şi culorile vii ale stofelor şi mătăsurilor din care era compus restul costumului. Peste cămaşă se îmbrăca un anteriu de cetarea (stofă fină, vărgată), în nuanţe de roşu, vernil, bleu, violet, galben-auriu. Acesta era lung până la pământ şi se petrecea peste piept şi pântec pentru a fi încins, la mijloc, cu un şal de caşmir de mare valoare, numit taclit. Decorul floral, mărunt şi delicat, al acestui brâu crea un joc foarte plăcut cu euritmia dungilor anteriului. Drept pantaloni erau purtaţi şalvari sau ceacşiri, de obicei roşii, largi şi comozi, care permiteau statul turceşte, pe sofa. Cei dintâi puteau fi din mătase ori stofă fină iar cei din urmă erau din stofă groasă, potriviţi pentru sezonul rece. Peste anteriu se îmbărca fermeneaua, o haină scurtă până în talie, din postav sau catifea în tonalităţi închise, dar bogat decorată pe piept, la mâneci, la umeri şi pe spate, cu boroderii de fir iar pe margini avea blană. Peste ea se punea giubeaua de pambriu (stofă de lână merinos), grea, îmblănită cu samur, cu guler şi manşete late din aceeaşi blană scumpă. Aşa se îmbrăcau boierii în timpul verii. Iarna, peste toate acestea se lua binişul, contoşul sau tătarca, haine ample, îmblănite. Drept încălţăminte erau folosiţi meşii (sau mestii), care erau nişte cizmuliţe de piele subţire şi moale, fără toc, purtate în chip de ciorapi. Peste meşi se trăgeau papucii când se circula prin casă dar pentru exterior, pentru drumuri scurte prin vasta curte boierească mai ales pe vreme rea, pe noroi sau zăpadă, se luau nişte papuci din lemn numiţi nalân.
Comments