blog EgoPHobia

articol din EgoPHobia #17

Written by Sorin-Mihai Grad

Nihilismul înarmat: anifestul lui Pekka Eric Auvinen

de Ştefan Bolea

[traducere din engleză de Aida Mihai]

Pe 7 noiembrie 2007, Pekka Eric Auvinen a mitraliat 8 persoane la liceul Jokela în Finlanda. După această acţiune, autorul masacrului s-a alăturat şi el celor 8, împuşcându-se în cap. În toată lumea cazul a cunoscut amploare media, informaţii despre autorul crimelor putând fi găsite pe mai multe bloguri. Diferenţa principală dintre Eric şi ceilalţi criminali în masă constă în faptul că ucigaşul finlandez pare a fi inspirat de principiile călăuzitoare ale practicii nihilismului, care trimite la doctrina rusească originară din secolul al XIX-lea, în care nihilismul şi terorismul  se îngemănau.  Eric a câştigat atenţia şi faima după care a tânjit – i-am văzut „Manifestul” pe câteva forumuri dar întotdeauna reacţia generală era: „nu vrem să îl citim – ar trebui să îl ignorăm – este nebun.”. Ignoranţa dă naştere numai fricii şi repetiţiei. Dacă am ignora Mein Kampf, Manifestul lui Marx, Biblia Satanică şi aşa mai departe, am fi nevoiţi să le retrăim în lumea noastră. Dimpotrivă, ar trebui să le studiem pentru a înţelege natura răului şi pentru a ne asigura că ele nu au un rol activ în viaţa noastră de zi cu zi. Dacă cuvintele lui Eric ar fi cenzurate şi trecute sub tăcere, s-ar ivi alţi câţiva „Erici”, zguduind temeliile societăţii noastre, pentru că sistemul care l-a creat pe ucigaşul Jokela nu se va schimba, producând alte simulacre ale răului absolut.

Aşadar haideţi să îl ascultăm – să încercăm să îl înţelegem – să îl analizăm până când devine ceea ce este de fapt, nu o vedetă, nu „tricoul lunii” aşa cum spunea un personaj din  Se7en,  ci un tânăr inteligent şi idealist, probabil deprimat şi naiv, ale cărui acţiuni şi libertate l-au transformat într-un monstru, şi a cărui hotărâre l-a transformat pe el şi pe colegii săi în victime.

Oamenii retardaţi şi abrutizaţi, labili psihic, se reproduc mai mult şi mai repede decât cei inteligenţi şi echilibraţi. Legile protejează majoritatea retardată care selecţionează liderii societăţii.

Avem de-a face cu acelaşi principiu sociologic prezentat în videoclipul Evolution al trupei Korn – nu ştiu dacă este recunoscut din punct de vedere ştiinţific, dar am văzut cu toţii la ştiri că oamenii săraci, needucaţi, se reproduc cu o viteză mai mare din motive diferite: lipsa măsurilor contraceptive, crezurile religioase, şi aşa mai departe. Teama generată de posibilitatea scăderii coeficientului de inteligenţă (IQ) general este întemeiată – la urma urmelor suntem acaparaţi şi nivelaţi de un dictat economic şi după aceea suntem controlaţi de o societate a spectacolului, în care canalele de televiziune ne „spală  creierele” şi ne adorm în timp ce noi suntem încă lucizi. Nu ştiu dacă aceasta este numai abrutizare, dar cu siguranţă este apatie, lipsa angajamentelor şi absenţa activităţii cerebrale. Pentru a merge mai departe, Eric descoperă două modalităţi radicale de a ieşi din „idioţenia” copleşitoare care ne caracterizează societatea actuală: dictatura şi moartea generală.

Pentru această problemă mai există şi o altă soluţie: oamenii abrutizaţi să fie sclavi, iar cei inteligenţi să fie liberi. [.]
Desigur există şi o soluţie finală: moartea întregii rase umane.

Prima soluţie poate explica de ce masacrul a avut loc pe data de 7 noiembrie, la cea de-a 90-a aniversare de la revoluţia bolşevică – cu menţiunea că revoluţia roşie nu a avut ca rezultat o dictatură a inteligenţei; ba din contră, elitele erau în mod constant descurajate, ucise sau întemniţate. Ne putem gândi la romanul  lui Aldous Huxley, Brave New World, în care existau autobuze speciale pentru indivizii intelectuali superiori Alpha şi altele pentru muncitorii needucaţi şi neinteligenţi Gamma. Cel de-a doua soluţie, propusă de Philip Mainländer în secolul al XIX-lea, nu este nouă în istoria filosofiei – este o consecinţă a pesimismului Schopenhauerian care imaginează moartea superioară durerii/ vieţii.

Democraţie.crezi că democraţie înseamnă libertate şi justiţie? Te înşeli.
Democraţia este o dictatură a majorităţii morale., iar majoritatea este manipulată şi condusă de mafia statului.

Aici Eric îmi aminteşte de diagnosticul lui Nietzsche asupra societăţii secolului al XIX-lea, expusă în „Dincolo de Bine şi de Rău”: „astfel, democratizarea Europei se îndreaptă către crearea  unui  nou tip de individ, dispus sclaviei.”. De fapt el îşi urmăreşte ideea
primară cum că democraţia este un tip de dictatură a majorităţii „idioate” care este manipulată fără milă de un mic procent de Illuminaţi.

Îmi vei spune probabil că sunt „alienat”, „nebun”, „psihopat”, „criminal” sau tâmpenii de genul ăsta. Nu, adevărul este că eu sunt numai un animal, un om, un individ, un dizident.

Nu a greşit aici – reacţia imediată şi pe termen lung cu privire la cazul lui constă în clasificarea sa în categoria celor afectaţi psihic. Este un clişeu trivial să punem semnul de egalitate între criminalitate şi psihopatie, deşi această echivalenţă nu are nici o justificare legală. Am putea spune că este o reacţie a societăţii, căreia nu îi pasă de intenţiile unui criminal şi care vrea să-l şteargă din memoria sa colectivă. Societatea are nevoie de siguranţă, pace, confort şi consideră că oricine îi deranjează liniştea trebuie expulzat din ea. Eric însuşi  se numeşte selecţioner natural (eu, ca şi selecţioner natural, îi voi elimina pe toţi cei pe care îi consider nepotriviţi, o ruşine pentru rasa umană şi rataţi în selecţia naturală) – este evident că societatea ca întreg, care poate fi mediocră sau poate avea un nivel ridicat, poate fi rea şi impersonală, indiferentă şi apatică, este adevăratul „selecţioner artificial” care se asigură că Eric şi alţi nihilişti vor deveni numai o statistică şi nimic altceva şi că vor fi şterşi din istorie şi – mai direct – că genele lor vor fi anulate.

Nu am în intenţie să îl transform pe Eric într-un martir sau erou şi nu vreau să insinuez că a avut dreptate în vreun fel. Încerc să argumentez că este explicabil şi de înţeles în condiţiile nihilismului contemporan. El a fost, desigur, responsabil pentru acţiunile sale şi unii dintre voi pot crede că preţul pe care l-a plătit – moartea – este superficial. Partea avansată a acestui argument ar implica faptul că aceeaşi societate care nu l-a înţeles şi a încercat să îl ignore („Nu vreau să ştiu nimic despre asta! Este nebun! Este un monstru! Să-l uităm!”) va fi forţată să înfrunte câţiva „Erici” care îşi vor scrie cu sânge Manifestul, pentru că gloanţele şi bombele sunt o formă de exprimare atunci când toată lumea este indiferentă şi imună la diferitele puncte de vedere. Teza mea este că trebuie să blamăm societatea care crede că conformismul atrage după sine siguranţa, iar ignoranţa este beatitudine ori de câte ori un membru al societăţii găseşte confort în izolare, auto mutilare, violenţă şi (auto)distrugere.

Comments