blog EgoPHobia

sziget 3 – northern genius

Written by Ştefan Bolea

solistul de la sex pistols parea obosit si dezabuzat
too much bier drugs and roll (I prefer too leave out the obvious word)
n-am rezistat decat patru piese – a fost primul concert pe care l-am vizionat, neparticipand la el
cand ma intorceam de la cort, grabindu-ma spre apocalyptica, am auzit anarchy in the uk
a fost penibil

apocalyptica a dovedit inspiratie si creativitate, incepand show-ul cu refuse/resist si incheindu-l cu seemann
n-am crezut ca se poate canta la violoncel invers, si asta ridicand instrumentul deasupra capului
la piesa mea favorita, somewhere around nothing, primele masuri au fost lungite, la fel cum expermienta celibidache simfonia a cincea sau requiem-ul lui mozart
apocalyptica este un fenomen (postmodern) – reprezinta clasicizarea metalului
cine s-ar fi gandit ca poti reda metal la patru violoncele?
talentul tipilor fiind extrem, repertoriul lor ar putea evolua la infinit – metallica, sepultura, him, etc.
in hall of the mountain king se poate lectura cu adevarat filosofia apocalyptica – incepi de la un punct inghetat, mort, un lento apasat, scrijelit cu instrumentul si ajungi la un prestissimo agresiv, dement, care te arde, te face sa implodezi

cortul hammer gemea de lume efectiv – daca ar fi fost finlandezii headlineri, ar fi crapat tent-ul
lasand la o parte faptul ca produc un show incredibil, cu o prezenta scenica rara (un headbanging dus la limita), era ceva in calmul (si in dyonisiacul) celor de la apocalyptica, un fel de self-confidence natural si magnetic, care te facea sa te intrebi daca nu erau dintr-o alta lume (sau alta rasa, post-human-predator-angels)

trivia:
– iced earth au intarziat 30 de minute – tot nu bat recordul mdb
– solistul de la sex pistols si-a aratat chilotii cu steagul marii britaniei
– dedicatie apocalyptica pe bittersweet (no drums!): for all the ladies and for the boys, too, if you prefer us

Comments