O analogie
Să discutăm, dacă primeşti, despre ceva tulburător. Recunosc şi în faţa ta că m-am frământat mult în căutarea unui răspuns, a unei rezolvări care să închidă, ca într-un cerc, neliniştea mea prezentă. N-am găsit nimic. Totul a rămas deschis, inclusiv ce m-a pus atât de tare pe gânduri. Restul aici.
Posted on: octombrie 21, 2010 Filed under: jurnal eidotomic



